Ion Iliescu împlinește 88 de ani
Fost președinte al României și președinte de onoare al PSD, Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în municipiul Oltenița, județul Călărași.
Ion Iliescu a fost preşedinte al României timp de 10 ani, dar şi ministru în perioada regimului comunist.
El împlineşte sâmbătă, 3 martie, 88 de ani.
Alegeri 2024
19:35
Cine ar putea deveni noul președinte al României. Aceeași persoană, două sondaje diferite
16:15
Lider PSD, răspuns pentrul Lasconi, în cazul George Simion și interdicția lui la Chișinău
20:15
Candidații la prezidențiale fac coadă la Nicușor Dan. După Kelemen Hunor, primarul se întâlnește și cu Marcel Ciolacu
20:57
Ioan Chirteş a explicat de ce liderul AUR, George Simion, are interzis în Ucraina şi Republica Moldova: "Sunt dovezi clare!"
În prezent, Ion Iliescu este acuzat de procurori în Dosarul Mineriadei că a cerut înarmarea militarilor cu muniție de război.
Este doar una dintre numeroasele acuzații pe care procurorii i le aduc fostului președinte al României. Procurorii spun, că “a solicitat dotarea militarilor implicați în evenimente cu armament și muniție de război”.
Rechizitoriul, cu mii de mărturii legate de Mineriadă din 13-15 iunie 1990, este în fața judecătorilor, care trebuie să hotărască dacă liderii politici și militari, conduși de Ion Iliescu, vor fi trimiși la închisoare.
Ion Iliescu este acuzat că a pus la cale violențele din iunie 1990 împreună cu apropiații lui, ca să reducă opoziția la tăcere. Asta chiar dacă vorbea despre democrație, iar Corneiliu Coposu, afirmă procurorii militari, ii propusese, înainte de alegerile din luna mai, să fie președinte al Partidului Național Țărănesc.
Studii la Moscova
Potrivit Agerpres, Ion Iliescu și-a efectuat studiile universitare la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic București și la Institutul Energetic de la Moscova.
Iar între anii 1965-1984, a fost membru al Comitetului Central al PCR.
Începând cu 1955, a lucrat ca inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București, iar din 1979 până în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul Național al Apelor.
Ministru pentru problemele tineretului din România între anii 1967-1971, după care, timp de șase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
A îndeplinit funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, în intervalul 1971-1974, precum și pe cea de președinte al Consiliului Județean Iași, în anii 1974-1979.
A fost director al Editurii Tehnice din București în perioada 1984-22 decembrie 1989.
Revoluția din 1989
După declanșarea Revoluției Române, în seara zilei de 22 decembrie 1989, a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român — Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism al puterii provizorii de stat și, în același timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării și consolidării victoriei revoluției. A dat citire la posturile de radio și televiziune naționale a Comunicatului către țară, la elaborarea căruia a participat.
La sfârșitul lunii ianuarie 1990, s-a numărat printre fondatorii formației politice — Frontul Salvării Naționale (FSN), din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat și Partidul Democrației Sociale din România.
A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, în perioada 9 februarie 1990 — 20 iunie 1990, organism cu autoritate de parlament provizoriu.
La 20 mai 1990, a fost ales președintele României pe perioada Adunării Constituante, cu 85,07% din voturile valabil exprimate, fiind instalat oficial în funcția de președinte la 20 iunie 1990.
Președintele României
La alegerile prezidențiale din 27 septembrie 1992, Ion Iliescu a candidat din partea Frontului Democrat al Salvării Naționale și a obținut mandatul prezidențial după al doilea tur de scrutin, organizat la 11 octombrie 1992. A obținut 61,5% din voturi, fiind instalat oficial în funcție, pentru un mandat de patru ani, la 30 octombrie 1992.
La alegerile generale din noiembrie 1996, a candidat din partea Partidului Democrației Sociale din România, situându-se în cel de-al doilea tur de scrutin în urma candidatului Convenției Democrate din România, Emil Constantinescu. A candidat, în paralel, pe listele pentru Senat și a devenit liderul grupului parlamentar al PDSR pentru această Cameră.
Câștigând alegerile prezidențiale și în 2000 cu 66,83% din voturi, a depus jurământul de credință în fața Parlamentului la 20 decembrie 2000.
Liderul PDSR / PSD
Președinte al PDSR (actualul PSD), ales la Conferința Extraordinară a PDSR din 17 ianuarie 1997, reales la Conferința Națională din 20-21 iunie 1997 și la cea din 9-10 octombrie 1999. În urma preluării mandatului de președinte al României, la 20 decembrie 2000, a renunțat la funcția de lider al PDSR.
Ulterior, a condus Partidul Social Democrat până la Congresul din 21 aprilie 2005, când conducerea partidului a fost preluată de Mircea Geoană.
La 10 decembrie 2006, a fost ales cu unanimitate de voturi președinte de onoare al PSD, revalidat în această funcție (introdusă și în statutul formațiunii), în cadrul Congresului PSD din 20 aprilie 2013.
Senator PDSR de București (1996-2000), dar și în legislatura 2004-2008, pe listele Uniunii Naționale PSD+PUR. La alegerile parlamentare din 2008, a luat decizia să nu mai candideze pentru un nou post de senator.
Doctor Honoris Causa
Este membru al Academiei Oamenilor de Știință și Doctor Honoris Causa al câtorva universități din țară și din străinătate.
În anul 1971, a primit Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I. La 24 octombrie 2012, i-a fost conferită Emblema de Onoare a Armatei României.
Este căsătorit din 1951, soția sa Nina Iliescu (Elena Șerbănescu) fiind de profesie inginer, cercetător științific în domeniul coroziunii metalelor. Nu au copii.
