Iohannis atacă la CCR ordonanța de urgență privind reorganizarea unităților economice de stat

Potrivit unui comunicat al Administrației Prezidențiale, prin conținutul normativ, legea dedusă controlului de constituționalitate contravine normelor și principiilor constituționale.

”Prin articolul unic al O.U.G. nr. 56/2018, după art. 3 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările ulterioare, se introduce un nou articol, art. (31), al cărui prim alineat prevede: „Regiile autonome pot fi reorganizate ca societăți reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărârea consiliului local/hotărârea consiliului județean sau prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București, având ca unic acționar/asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale”.

Această soluție legislativă încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 121 alin. (1) și alin. (2), precum și pe cele ale art. 136 alin. (2) din Legea fundamentală și contravine jurisprudenței Curții Constituționale (Deciziile nr. 574/2014, nr. 888/2015, nr. 53/2018) prin posibilitatea instituită pentru autoritatea administrației publice locale de a dobândi calitatea de acționar/asociat la societatea rezultată din reorganizarea unei regii autonome.

Astfel, art. 136 alin. (2) din Constituție, prevede: „Proprietatea publică este garantată și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale”. Totodată, conform art. 121 din Constituție: „(1) - Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primarii aleși, în condițiile legii. (2) - Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe”.

În aplicarea acestor dispoziții constituționale, Legea administrației publice locale nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale. Potrivit art. 20 alin. (1) din această lege: „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”. Totodată, potrivit art. 21 alin. (1) din același act normativ: „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii”.

Prin jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale/județene, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive (Decizia nr. 53/2018, paragraful 36).

În ceea ce privește posibilitatea consiliului local de a exercita drepturi și de a executa obligații proprii în cadrul raporturilor juridice și, implicit, de a dobândi calitatea de acționar, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 574/2014, paragraful 14, a statuat că acesta „(...) este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii. În acest sens, în calitate de autoritate a administrației publice locale, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, respectiv comune, orașe și municipii. Pe de altă parte, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte. Rezultă așadar că, în calitatea sa de autoritate deliberativă a administrației publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică și, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale” .

În consecință, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.

Considerăm că sintagma „autoritatea administrației publice locale” din conținutul art. 31 alin. (1) al O.U.G. nr. 56/2018, aprobată prin legea dedusă controlului de constituționalitate, are în vedere toate categoriile de autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală - consiliile locale (comunale, orășenești și municipale), consiliile județene și primarii.

Însă, prin prisma dispozițiilor constituționale și legale evocate, precum și a jurisprudenței Curții Constituționale rezultă că autoritățile administrației publice locale nu pot exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice rezultate din calitatea de unic acționar/asociat al societății rezultate în urma reorganizării unei regii autonome, întrucât nu au personalitate juridică.

În exercitarea competențelor și atribuțiilor ce le revin, autoritățile deliberative ale administrației publice locale pot însă adopta hotărâri în legătură cu participarea unităților administrativ-teritoriale la constituirea capitalului social al unor societăți reglementate de Legea nr. 31/1990. Această posibilitate nu se confundă cu exercitarea unor drepturi patrimoniale proprii.

Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 sau regii autonome, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 91 alin. (2) lit. d) din aceleași act normativ, consiliul județean exercită, în numele județului, toate drepturile și obligațiile corespunzătoare participațiilor deținute la societăți reglementate de Legea nr. 31/1990 sau regii autonome, în condițiile legii.

Similar, primarii - autorități executive conform art. 1 alin. (2) lit. e) din aceleași act normativ - nu pot dobândi calitatea de unic acționar/asociat al societății rezultate în urma reorganizării unei regii autonome, întrucât, potrivit art. 136 alin. (2) din Constituție, proprietatea publică este susceptibilă de a aparține unităților administrativ-teritoriale, iar nu autorității executive din cadrul acesteia.

În plus, din perspectiva necorelării soluției legislative cuprinse în legea criticată cu dispozițiile Legii nr. 215/2001, aceasta contravine și dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, ce consacră principiul legalității.

În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că prevederile Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2018 pentru completarea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale sunt neconstituționale.” - se arată în comunicatul Administrației Prezidențiale.

Articol recomandat de sport.ro

Vinicius Jr. și-a făcut operație estetică! Starul lui Real Madrid este de nerecunoscut