De la basca la casca - editorial de Florin Negrutiu
In ultima zi a scolii de vara a micilor pesedisti, primarul Constantei, Radu Mazare, a venit sa conferentieze purtand o casca de santierist pe cap: „Azi nu mai sunt vedeta de vara, de cluburi sau de plaja, astazi construim”.
Si pentru a-i intra si mai bine ideea in cap tanarului sau auditoriu, edilul a descifrat complicatul simbol de pe crestetul sau: „Daca facem politica cu casca, inseamna ca noi construim (...) Eu umblu cu masini decapotabile, umblu cu gagici, dar asta nu conteaza pentru cetateni, pentru ca eu construiesc”. Cateva minute mai tarziu, Mircea Geoana - hop si el, cu invidia pe care o nutreste tocilarul clasei fata de popularitatea golanului din ultima banca: „Si eu am purtat casca inainte de ’89...” Iar la finalul intalnirii, acelasi Geoana cu un hei-rup de santier: „Ne punem cu totii casca pe cap si ne ducem sa castigam alegerile”. E clar, PSD a intrat intr-o noua epoca. De la basca lui Ion Iliescu la casca lui Radu Mazare, partidul a parcurs un drum care nu inseamna neaparat un progres. E ca la oamenii cu principii si oamenii fara. Nu inseamna ca unii sunt mai buni decat altii.
Cei care se bat cu pumnul in piept ca toata viata s-au ghidat dupa principii dezvolta, de multe ori, o gandire anchilozata care exclude cautarea, noul, dialogul fertil.
La fel, cei care resping dispretuitor principiile si traiesc emfatic clipa sunt, in buna masura, niste fericiti cu mintea vaporoasa.
Partidul lui Ion Iliescu traia in Istorie, partidul lui Mazare contabilizeaza infinite istorii de o noapte. Politicianul cu convingeri fixe, preocupat de doctrine, de ideologii, de problemele globale ale omenirii este o specie pe cale de disparitie, careia votul uninominal ii va da ultimul branci. Intr-o sedinta de partid de acum ceva timp, Ion Iliescu i-a reprosat lui Radu Mazare ca nu este social-democrat si om de stanga, intrigat pesemne de felul ostentativ in care acesta arunca cu banii in stanga si-n dreapta. Mazare a sarit ca ars: a replicat ca nu-l intereseaza omenirea, ci oamenii, carora le repartizeaza case ieftine in cadrul unor tombole la care participa tot orasul si le da frigidere gratis cand se casatoresc. Cine avea dreptate: Iliescu sau Mazare?
Radu Mazare le-a spus acum si tinerilor pesedisti ca, daca nu faci show, nu apari in presa, daca nu apari in presa, nu existi, poti sa fii tu geniu in social-democratie. Fara a fi vreun latinist savant, Mazare a redescoperit ca lumea are nevoie de cand lumea de paine si circ si ca politica nu-si mai permite sa fie serioasa.
O multime de politicieni-show inunda astazi scena publica. Ei nu sunt cantaretii sau sportivii cu care ne speriau inamicii votului uninominal, ci chiar politicienii „vechi” reinventati peste noapte in actori de stand-up comedy.
Televiziunile de stiri sunt impanzite de astfel de personaje – veti observa ca mereu aceleasi, invitate sub pretext de analiza politica. Nu conteaza ce spun, ci cum spun.
Partidul lui Ion Iliescu ar fi murit pentru carticica rosie. Aceasta este lumea oamenilor (mult prea) seriosi care mor pre limba lor. Partidul lui Radu Mazare nu crede in niciun fel de carte. Nu stiu daca noua clasa politica, rezultata din spectacolul electoral, va fi mai proasta decat aceasta. Observ doar ca si politicul invata acum lectia pe care a invatat-o si presa. In presa, trecerea aceasta spre divertisment s-a petrecut de mult. In jurnalele de stiri, infotainmentul a luat locul stirii sobre, story-ul de culoare devenind specia cu cel mai mare succes. Ca sa fie subiect de stire, politicianul trebuie sa identifice cum se fac stirile. Sau, ca sa citez din deja clasicul Mazare, ca sa stie lumea ca faci blocuri trebuie sa-ti pui o casca in cap, altfel „nimeni nu te da”. Pana la urma este un truc pe care politicianul este nevoit sa-l faca in relatia cu ziaristul si, implicit, cu alegatorul. Pana la un punct e de inteles. Dar majoritatea actorilor publici, neavand ce „construi”,si-ar pune si o oala de noapte in cap, numai sa apara si ei la televizor.
Vechilor tovarasi basca le crestea din cap, era un simbol al lumii lor. Noii „uninominali” isi pun casca pe cap, dar casca nu e un simbol, ci doar ... o casca. Asta nu inseamna neaparat ca ei construiesc. De multe ori, casca n-are alta intrebuintare decat a acoperi un cap gol.
Etichete: campanie electorala, ion iliescu, Radu Mazare,
Dată publicare:
