Potrivit unui comunicat al CCR, judecătorii constituţionali, cu unanimitate de voturi, au admis excepţia de neconstituţionalitate şi au constatat că dispoziţiile art. 34 alin. (3) din Legea 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii 156/2018 pentru modificarea şi completarea acestui act normativ sunt neconstituţionale, informează Agerpres.
"Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile criticate, potrivit cărora înalţii funcţionari publici şi funcţionarii publici de conducere pot candida pentru funcţii de demnitate publică numai după încetarea, în condiţiile legii, a raporturilor de serviciu, contravin prevederilor art.16, art. 37 şi art. 41 din Constituţie, deoarece instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcţionari, descurajează exercitarea dreptului de a candida şi de a fi ales şi afectează dreptul la muncă", se precizează în comunicat.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate, CCR a reţinut, în esenţă, că, în jurisprudenţa sa, a statuat că măsura încetării raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici şi ale funcţionarilor publici de conducere în cazul numirii într-o funcţie de demnitate publică nu este proporţională cu situaţia care o determină, în sensul că nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual.
De asemenea, instanţa constituţională a stabilit că soluţia legislativă care impune încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici şi ale funcţionarilor publici de conducere pentru a candida pentru funcţii de demnitate publică determină o diferenţă de tratament care afectează stabilitatea în funcţia publică, instituie o discriminare nejustificată între categoriile de funcţionari, nu este proporţional justificată de scopul invocat al asigurării neutralităţii funcţiei publice, descurajează excesiv exercitarea dreptului de a candida şi de a fi ales, mai ales în condiţiile în care legiuitorul ar fi avut la dispoziţie alternative mai puţin intruzive şi restrictive.
Totodată, Curtea Constituţională a constatat că dreptul de a fi ales reprezintă doar o posibilitate de a ocupa, în viitor, o funcţie publică, iar nu certitudinea că, de la un anumit moment, persoana care are dreptul de a candida va accede efectiv în funcţia respectivă, prin urmare, această perspectivă nu poate fi asimilată şi nu poate suplini exercitarea dreptului la muncă.
