Ungaria a anunțat prin vocea noului său guvern, condus de Peter Magyar, că nu va pune în aplicare pactul privind migrația în Uniunea Europeană, adoptat pe 12 iunie 2026, scrie Hirado. Budapesta transmite că noul pact pentru migrație și azil nu rezolvă problema migrației ilegale, ci o instituționalizează, aducând în plus cheltuieli foarte mari pentru statele membre UE.
Conform analizei publicate de agenția maghiară de presă, dacă va fi aplicat întocmai, pactul privind migrația va duce la situații absurde ca solicitanții de azil să beneficieze de condiții mai bune decât ale cetățenilor din țările sud-est europene, mai sărace. Și asta pentru că toate statele membre, inclusiv Ungaria sau România, sunt obligate să ofere condiții de trai și ajutor financiar la același nivel cu cele din state mult mai bogate, din vestul Europei.
Peter Magyar anunțase, de altfel, imediat după victoria sa categorică în alegerile de pe 12 aprilie, că în privința migrației va păstra întocmai linia conservatoare promovată agresiv de fostul premier Viktor Orban. ”Guvernul meu va urma o politică foarte strictă și consecventă privind migrația ilegală. Îl puteți critica pe Viktor Orban cât doriți, nimeni nu îl critică mai mult decât mine, dar în 2015, când a început criza migrației, a avut dreptate”, a declarat Peter Magyar.
Scopul oficial al pachetului de reguli, care a intrat în vigoare după ani de dezbateri politice, este de a standardiza procedurile de azil ale UE, de a accelera procesarea cererilor, de a eficientiza returnările și de a partaja povara migrației între statele membre în mod solidar. Potrivit Bruxelles-ului, acest lucru va oferi în sfârșit Europei un sistem gestionabil, previzibil și unificat.
Problema fundamentală a pactului este însă, spun criticii suveraniști, aceea că nu oprește migrația, de fapt, ci o instituționalizează. Imigranții ilegali ar trebui, de asemenea, să fie primiți în țările UE până când cererile lor sunt procesate.
Unul dintre cele mai importante elemente ale pactului privind migrația este așa-numita procedură la frontieră. Aceasta permite, în principiu, ca anumiți solicitanți de azil să fie ținuți în centre desemnate la frontieră, iar cererile lor să fie procesate într-o procedură accelerată.
Cu toate acestea, această procedură poate fi utilizată doar în cazuri rare: de exemplu, pentru cei care induc în eroare autoritățile cu privire la identitatea lor, reprezintă un risc pentru securitatea națională sau provin dintr-o țară cu o rată tradițional scăzută de acceptare a cererilor de azil din partea UE.
O parte semnificativă a migranților ilegali vor putea acum să intre în UE prin procedura de azil, în conformitate cu noile norme- arată agenția maghiară citată.
În plus, noua procedură la frontieră este limitată în timp: dacă autoritățile nu pot lua o decizie în termenul stabilit, persoanele afectate pot deveni automat parte a sistemului normal de primire. Acestea pot avea dreptul la cazare, îngrijire de bază, acces la asistență medicală, asistență juridică și, în unele cazuri, chiar sprijin financiar sau în natură.
Una peste alta, aceasta nu înseamnă închiderea granițelor, ci legalizarea intrării pe durata procedurii.
30.000 de migranți sau câte 20.000 de euro pentru fiecare migrant refuzat
Guvernul Peter Magyar spune că noul pact reprezintă o problemă deosebit de sensibilă pentru Ungaria. De la criza migrației din 2015, Budapesta a pledat în mod constant pentru protejarea frontierelor externe ale UE, procesarea cererilor de azil în afara UE ori de câte ori este posibil și eliminarea obligării unui stat membru de a accepta migranți împotriva voinței sale.
Cealaltă problemă cheie este returnarea. Bruxelles-ul își propune să deporteze mai rapid solicitanții de azil respinși, dar conservatorii europeni subliniază că experiența anterioară a UE a arătat că implementarea returnărilor a fost extrem de ineficientă. Chiar dacă se ia o decizie negativă într-un caz, dacă persoanele în cauză nu sunt găsite ulterior, returnarea nu funcționează.
Cea mai controversată parte a pactului este așa-numitul mecanism de solidaritate. Esența acestuia este că țările aflate în prima linie, aflate sub presiunea migrației – precum Italia, Grecia sau Spania – trebuie să fie asistate de alte state membre.
Celelalte state membre pot alege: fie vor primi obligatoriu solicitanți de azil, fie vor plăti o contribuție financiară, al cărei cuantum poate fi de 20.000 de euro per migrant.
Criticii spun că Bruxelles-ul se amestecă fără drept în decizia care țară ar trebui să împartă povara migrației. Ani de zile, Ungaria a susținut că asistența ar trebui oferită în afara granițelor sale și că problema nu ar trebui transferată în Europa.
Acu, ministrul de Interne Gábor Pósfai a anunțat că Ungaria nu intenționează să implementeze pactul UE privind migrația în forma sa actuală. Conform rapoartelor, guvernul ungar nu a pregătit un plan național de implementare și nu intenționează să prezinte un astfel de document. Conform poziției Ungariei, cotele obligatorii, contribuțiile financiare și mecanismele de migrație stabilite de Bruxelles încalcă dreptul la luarea deciziilor la nivel național.
Ministrul de Interne a explicat că Ungaria este dispusă să negocieze cel mult asistență tehnică, dar numai dacă este solicitată sau aprobată de țara aflată sub presiunea migrației.
Poziția Ungariei este prudentă din mai multe motive. Limita anuală de alocare de 30.000 de persoane stabilită în cadrul pactului privind migrația poate fi majorată de Comisia Europeană în orice moment, chiar dacă nu toate statele membre sunt de acord. Această posibilitate alimentează temerile că actualul cadru de reglementare ar putea fi doar primul pas către un mecanism care ulterior ar deveni din ce în ce mai răspândit, putând implica sute de mii de migranți.
Suveraniștii spun că migranții vor beneficia de condiții mai bune decât cetățenii europeni
În plus, asigurarea îngrijirii migranților poate fi foarte costisitoare. Una dintre cele mai semnificative consecințe ale pactului UE privind migrația ar putea fi aceea că, în conformitate cu noile reguli, toate statele membre trebuie să ofere condiții similare solicitanților de azil.
În practică, aceasta poate însemna locuință, hrană, îmbrăcăminte, igienă și asistență medicală, asistență juridică, formare lingvistică și de integrare, precum și un anumit sprijin financiar.
Logica din spatele deciziei de la Bruxelles este că, dacă un nivel similar de îngrijire este oferit în toate statele membre, migranții vor fi mai puțin predispuși să dorească să se mute în țări mai bogate.
Însă acest lucru reprezintă o problemă bugetară serioasă pentru statele membre mai sărace, cu venituri medii. Dacă îngrijirea acordată migranților care așteaptă evaluarea cererilor lor de azil este ajustată la nivelul țărilor cu venituri mai mari, atunci țările est-sudice din Europa vor trebui să ofere o îngrijire care poate fi disproporționat de mare în comparație cu nivelul de trai al propriilor cetățeni.
Potrivit Bruxelles-ului, pactul va aduce frontiere externe mai puternice, decizii mai rapide și o mai mare solidaritate europeană. Potrivit dreptei suveraniste, sistemul nu elimină stimulentele pentru migrația ilegală, ci redistribuie consecințele acesteia între statele membre.
