Celebra „Blue Banana” este considerată coloana vertebrală industrială și urbană a Europei Occidentale. Termenul descrie un arc care se întinde aproximativ de la Manchester la Milano, cu circa 110 milioane de locuitori și un PIB estimat la peste 4.500 de miliarde de euro.
În ultimele decenii au fost identificate alte cinci astfel de „banane”, adică regiuni economice compacte, de dimensiuni și cu potențiale diferite: „Golden Banana”, de la Valencia la Florența, „Green Banana”, de la Trieste la Gdansk, „Orange Banana”, în zona Golfului Finlandei, „STRING Banana”, de la Hamburg la Stockholm, și „Atlantic Axis”, din Galicia până la Lisabona.
În sud-estul Uniunii Europene se conturează treptat condițiile pentru o structură similară: o zonă industrială euro-balcanică, care ar reprezenta extremitatea sudică a Inițiativei celor Trei Mări. Aceasta ar lega Grecia, Bulgaria și România într-un singur lanț de producție, comerț și tehnologii avansate, arată o analiză a publicației grecești The Opinion.
Integrarea deplină a celor trei țări în Piața Unică și în spațiul Schengen reduce semnificativ barierele de frontieră și permite circulația liberă a bunurilor și serviciilor. În locul traseului geografic mai scurt, dar complicat din punct de vedere vamal, de-a lungul Axei 10, prin țări din afara UE, noul coridor estic ar crea un teritoriu economic cu aproximativ 30 de milioane de locuitori.
La capătul sudic s-ar afla Salonicul, al cărui port ar putea funcționa drept principala poartă maritimă. Coridorul ar continua spre Sofia, văzută drept un important centru tehnologic, și Plovdiv, unde există deja o puternică industrie de componente auto, electronică și inginerie.
București și Ploiești, piloni importanți
Potrivit analizei, Bucureștiul și Ploieștiul ar reprezenta una dintre cele mai importante zone industriale ale viitorului coridor.
Regiunea ar beneficia de industria auto, industria chimică și de infrastructura economică deja existentă, oferind o bază importantă pentru dezvoltarea producției și atragerea unor noi investiții.
În acest scenariu, România nu ar fi doar o piață de destinație pentru mărfuri, ci una dintre principalele zone de producție ale noii axe economice.
Un rol important l-ar avea și Giurgiu, aflat pe Dunăre și legat de Bulgaria prin podul Giurgiu-Ruse. Complexul Giurgiu-Ruse ar putea deveni un nod pentru transportul de mărfuri pe Dunăre către Europa Centrală și, în același timp, un punct de legătură între rețelele de transport din România și Bulgaria.
Poziția sa ar permite conectarea transportului maritim din Grecia cu transportul fluvial de pe Dunăre și, mai departe, cu piețele din centrul continentului.
Timișoara, poarta către Europa Centrală
La celălalt capăt al României, Timișoara ar putea deveni unul dintre cele mai importante puncte ale „Bananei Balcanice”.
Orașul este situat în apropierea marilor concentrări industriale din Ungaria și are legături directe cu rețelele economice din Austria și Germania. În scenariul propus, Timișoara ar reprezenta extremitatea nord-vestică a coridorului și punctul prin care acesta s-ar conecta la industria Europei Centrale.
Astfel, traseul ar putea porni de la Thessaloniki, ar trece prin Sofia, Ruse și Giurgiu, București și Ploiești și ar ajunge până la Timișoara, înainte de a se conecta cu rețelele industriale din Ungaria și mai departe cu cele din Europa Centrală.
Calea ferată, cheia proiectului
Pentru ca această axă să funcționeze ca un adevărat coridor economic, infrastructura feroviară ar trebui însă modernizată substanțial, arată analiza.
Una dintre prioritățile identificate este modernizarea legăturii feroviare Salonic – Sofia – Ruse – București, prin dezvoltarea unei linii duble, electrificate și de mare viteză.
Un alt element al proiectului este integrarea energetică prin Coridorul Vertical, care leagă infrastructura de gaze din Grecia, Bulgaria și România.
Interconectarea terminalelor de gaze naturale lichefiate din Grecia cu rețelele Bulgariei și României, precum și dezvoltarea unor noi conexiuni pentru transportul energiei electrice produse din surse regenerabile, ar putea contribui la securitatea energetică a regiunii.
În același timp, dezvoltarea unor centre logistice și a unor „porturi terestre” în interiorul României ar putea permite transferul rapid al mărfurilor între porturile din Grecia, Dunăre și piețele din Europa Centrală.
Argumentul este că cele trei economii ar putea fi promovate ca un singur spațiu investițional: Grecia ar asigura accesul maritim, Bulgaria ar oferi costuri competitive de producție, iar România ar veni cu o capacitate industrială și o piață de dimensiuni mai mari.
