Ultima țară din Europa în care există pedeapsa capitală. Execuțiile, comise în secret: „Se vede frica în ochii lor”

Când gardienii intră în celula deținuților, deținuții nu știu niciodată cu certitudine dacă este ultima lor zi. Totodată, când persoanele sunt executate, totul este ținut secret, iar familiile află cu multe luni mai târziu, scrie BBC News.

Descris drept „ultima dictatură a Europei”, Belarusul este ultima țară din Europa, dar și din fosta Uniune Sovietică, în care există încă pedeapsa capitală. Autoritățile tratează aceste cazuri foarte discret, departe de ochii presei și a activiștilor pentru drepturile omului, dar și de cele ale familiilor. Condamnații sunt executați prin împușcare în cap, iar conform legii, pedeapsa cu moartea nu se aplică și în cazul femeilor.

Ținuți în condiții degradante

Gennady Yakovitsky este doar unul dintre deținuții executați în Belarus. El a petrecut 10 luni în închisoare, după ce a fost condamnat pentru crimă. În toată această perioadă, a știut dacă e zi sau noapte doar în funcție de lumina slabă care se reflecta în celulă prin filtrul pus la fereastra celulei sale, în timp ce în interior lumina era aprinsă continuu.

În astfel de condiții, deținuții ajung să piardă ușor noțiunea timpului. El a fost ținut în izolare, fiindu-i interzis să iasă din celulă. Mai mult, vizitele i-au fost controlate strict și, în afară de avocați, rudele apropiate primeau permisiunea să-l viziteze doar o dată pe lună. În aceste zile, Yakovitsky era scos din celula sa și escortat într-o altă încăpere, cu mâinile încătușate la spate și cu capul plecat în pământ. Gardienii nu îi spuneau niciodată unde îl duc, a povestit fiica sa Alexandra pentru BBC News. Astfel, deținuții se confruntă de fiecare dată cu multe întrebări: „Se vor întâlni cu rudele? Cu avocații? Vor fi împușcați?”

În cazul lui Gennady Yakovitsky, acesta și-a putut vedea fiica doar printr-un geam din sticlă, întotdeaua sub stricta supraveghere a gardienilor. „Nu am vorbit despre caz; era interzis. Puteam vorbi doar despre chestiuni legate de familie”, a mai spus Alexandra, în vârstă de 27 de ani, care a primit permisiunea de a-și vizita tatăl de doar opt ori.

Într-una dintre ocazii, ea s-a plâns tatălui că a durat foarte mult timp până să primească un pașaport nou. „Gardienii mi-au spus, sarcastic. Mai ai foarte puțin timp”.

Yakovitsky a fost acuzat că în 2015 și-ar fi ucis partenera, după ce a băut cu prietenii timp de două zile, potrivit unor organizații nonguvernamentale. După ce Yakovitsky s-ar fi certat cu partenera sa, el ar fi lovit-o de câteva ori cu pumnul, după care ar fi adormit într-o altă încăpere. Când s-a trezit, a descoperit că era moartă, că avea maxilarul dislocat și că era parțial dezbrăcată, însă le-a spus anchetatorilor că nu își amintește ce s-a întâmplat. Atunci când a îmbrăcat-o, a observat că pe blugii femeii erau pete de sânge pe care nu le observase anterior, așa că a sunat la poliție. Trei zile mai târziu, a fost arestat. În timpul primului interogatoriu, Gennady Yakovitsky ar fi fost victima presiunii psihologice.

El mai fusese acuzat de crimă și în 1989, însă a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Potrivit fiicei sale Alexandra, judecătorii care s-au ocupat de cazul său au folosit vechea condamnare ca pe o „dovadă principală”, atunci când au dat sentința, în ianuarie 2016.

Avocatul lui Yakovitsky a făcut apel la Curtea Supremă, motivând că procesul nu a fost unul corect și că probe esențiale din anchetă ar fi fost omise, cum ar fi probele neidentificate de sânge de sub unghiile victimei. Cu toate acestea, bărbatul a fost executat la vârsta de 49 de ani. O lună mai târziu, familia a primit prin poștă o scrisoare în care se confirma decesul deținutului.

„N-am primit bunurile sale, nu am văzut trupul. Îi dădusem fotografii, dar nu mi s-au returnat”, a mai spus fiica lui Gennady Yakovitsky, Alexandra.

„Deținuții, tratați de parcă ar fi morți deja”

Numărul condamnaților la moarte este incert, dar se estimează că din 1991 au fost executate peste 300 de persoane. Potrivit Amnesty International, doar anul trecut au avut loc două execuții, iar în prima jumătate a lui 2018, sunt cel puțin șase bărbați care așteaptă să fie condamnați la moarte.

În cele mai multe cazuri, este vorba despre omucidere în circumstanțe agravante. Înainte de proces, condamnații sunt ținuți în celule aflate în beciul unui centru cu securitate sporită, o închisoare construită în secolul al XIX-lea, care în cea mai mare parte s-a prăbușit, situat în centrul capitalei Minsk. Sunt foarte rare cazurile în care în acest centru de detenție pot avea acces jurnaliști sau activiști.

Potrivit unui raport realizat de o organizație pentru drepturile omului în 2016, în aceste celule, persoanele acuzate de crimă sunt victimele unor abuzuri grave, între care „presiune psihologică” și „tortură”, dar și alte „tratamente degradante, crude și inumane.” Deținuților li se interzice să se așeze pe pat, cu excepția orelor în care li se permite să doarmă, a povestit un fost angajat al închisorii, conform ONG-ului Viasna. Totodată, de cele mai multe ori li se ignoră și dreptul de a trimite sau primi scrisor.i

„Condițiile sunt șocante. Sunt tratați de parcă ar fi morți deja”, a precizat activista Aisha Jung, din cadrul Amnesty International Belarus, care analizează de peste 10 ani cazurile de execuție din această țară.

În ziua execuției, un procuror le comunică prizonierilor că solicitarea unei grațieri prezidențiale le-a fost respinsă.

„Oamenii tremură fie de frig, fie de frică, iar în ochii lor se vede o frică reală. Era imposibil să mă uit la ei”, a povestit Aleh Alkayeu, fostul șef al închisorii în care au loc execuțiile.

Prizonierii sunt legați la ochi și duși într-o cameră aranjată special, unde au voie să intre doar persoane autorizate de procuror – niciodată un membru al familiei. După aceea, sunt forțați să îngenuncheze și împușcați în cap. Întreaga procedură durează în jur de două minute. Rudele sunt informate, însă, după săptămâi sau chiar luni, iar în unele cazuri familia primește o cutie cu bunurile personale ale celui executat. Pe de altă parte, trupurile acestora nu sunt niciodată returnate familiilor, iar locul în care sunt înmormântați deținuții executați reprezintă un secret de stat.

Președintele invocă un referendum de acum 22 de ani

Conform unui referendum realizat în 1996, 80% dintre cetățenii din Belarus se opuneau abolirii pedepsei cu moartea. Cu toate acestea, comunitatea internațională nu a recunoscut rezultatul, întrucât există suspiciuni privind comiterea de fraudă. Astfel, președintele Alexander Lukașenko, care se află la putere din 1994, invocă rezultatul acestui referendum pentru a justifica existența pedepsei capitale.

Sondaje realizate recent arată că susținerea publică pentru pedeapsa cu moartea a înregistrat un declin, în condițiile în care există mai multe campanii publice de informare.

„Tot mai multe persoane se opun pedepsei cu moartea, însă guvernul se folosește de faptul că Belarusul e ultima țară europeană în care încă există această măsură de pedepsire a deținuților, pentru a forța țările europene să negocieze”, consideră Andrei Paluda, coordonatorul campaniei Apărătorii Drepturilor Omului împotriva pedepsei capitale din Belarus.

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!

Articol recomandat de sport.ro

Jutta Leerdam a luat o decizie radicală: ”Îmi urmez instinctele”