Scandal în Bulgaria, din cauza elogierii Reginei Maria a României la Balcic. „Simbol al unei puteri străine de ocupație”
Bulgarii sunt revoltați de ridicarea „cultului” dedicat Reginei Maria a României la Castelul de la Balcic. Subiectul a stârnit controverse în țara vecină.
Mai exact, conducerea Muzeului de Istorie a protestat public față de „cultul” dedicat acesteia la Castelul de la Balcic, iar, printr-o postare pe Facebook care a devenit virală, Regina Maria este considerată un „simbol al unei puteri străine de ocupație”. Astfel, echipa muzeului mai critică și Centrul Cultural „Castelul” din Balcic pentru celebrarea Reginei Maria a României, scrie publicația bulgară 24chasa.
Balcic are o legătură istorică aparte cu România: a făcut parte din Cadrilater, teritoriu anexat în 1913 și retrocedat Bulgariei în 1940. Totodată, a rămas una dintre destinațiile de vacanță preferate de români.
Domeniul Balcic, cunoscut și ca Palatul Reginei Maria de la Balcic, este un ansamblu rezidențial și peisagistic situat pe țărmul Mării Negre, în orașul Balcic din Bulgaria. A fost reședința de vară a Reginei Maria a României. Construcția a început în anii 1920, după ce Cadrilaterul (inclusiv Balcicul) a fost anexat de România în 1913.
Manifestul Muzeului de Istorie din Balcic
„Echipa Muzeului de Istorie – Balcic își exprimă poziția cu privire la evenimentele culturale și sărbătorile sistematice organizate la Centrul Cultural „Palatul” – Balcic, care laudă și ridică la rang de cult personalitatea reginei Maria a României.
Echipa Muzeului Istoric – Balcic nu poate rămâne indiferentă la faptul că această figură, prezentată adesea în mod romantic și aproape mitologic în context turistic și cultural, este de fapt un simbol al unei puteri străine, care s-a impus prin ocupația teritoriului bulgar. Să ne amintim că Dobruja de Sud a fost anexată de Regatul României între 1913-1916 și 1919-1940, iar „Palatul” din Balcic a fost construit tocmai în acest context — ca expresie a dominației românești.
Între 1913 și 1940, în timpul ocupației românești a Dobrogei de Sud, bulgarii din regiune au fost victime ale represiunilor severe și ale romanizării forțate. Autoritățile române au dus o politică de eradicare a identității culturale și naționale bulgare: școlile și bisericile bulgare au fost închise, preoții bulgari au fost înlocuiți cu preoți români, iar învățământul se desfășura exclusiv în limba română. Terenurile bulgarilor sunt confiscate și distribuite coloniștilor români.
Expulzările forțate, bătăile și umilințele sunt frecvente, scopul fiind acela de a înfrânge orice rezistență împotriva asimilării. Cu toate acestea, bulgarii locali își păstrează limba, credința și conștiința de sine până la revenirea Dobrogei de Sud în granițele Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din 1940.
„Jignește memoria miilor de locuitori din Dobrogea care au suferit”
"În toamna anului 1916, în timpul Primului Război Mondial, când armata bulgară avansează spre Dobruja de Sud, autoritățile militare române comit represalii sângeroase împotriva populației bulgare locale. Temându-se că bulgarii din Dobruja vor sprijini trupele bulgare care avansează, trupele române comit torturi, crime și incendieri în masă în mai multe sate. Cele mai crude sunt masacrele din satele Baladja (Stojer), Durankulak, Ekrne (Kranevo) și Calipetrovo, unde sunt uciși sute de bărbați, femei și copii neînarmați.
Victimele erau adesea torturate, iar casele lor jefuite și incendiate. La mijlocul lunii august 1916, între 30.000 și 40.000 de locuitori pașnici din Dobrogea de Nord și de Sud – bărbați, femei, copii și bătrâni – au fost deportați de autoritățile române în lagăre de concentrare din teritoriul Moldovei.
Acest lucru s-a întâmplat cu câteva zile înainte de începerea războiului dintre Bulgaria și România, la 1 septembrie 1916, pentru eliberarea Dobrogei de Sud. Aceștia au fost supuși la abuzuri fizice și muncă grea, din cauza cărora mulți dintre ei au murit.
Sute dintre ei nu se mai întorc în locurile natale, iar mormintele lor rămân necunoscute până în prezent. Atrocitățile din 1916 lasă o rană adâncă în memoria populației locale și sunt o mărturie vie a brutalității politicii de ocupație românești în regiune.
Este deosebit de îngrijorător faptul că, în lumea contemporană, în care influența culturală este la fel de importantă ca cea politică, statul român continuă să manifeste un interes activ față de Balcic și regiunea înconjurătoare. Prin inițiative culturale, mesaje media și evenimente organizate la „Palat”, se conturează imaginea reginei Maria nu doar ca figură istorică, ci și ca simbol cultural legitim al unui loc care se află pe teritoriul Bulgariei.
Aceasta este o încercare inadmisibilă de a rescrie cultural istoria și de a impune în mod durabil o prezență străină sub forma unei „influențe soft”. Pe acest fundal dureros, este greu să acceptăm ca normal faptul că într-o instituție culturală de stat bulgară se organizează evenimente care celebrează o figură care întruchipează tocmai acest regim de ocupație. O astfel de abordare nu numai că neglijează adevărul istoric, dar și jignește memoria miilor de locuitori din Dobrogea care au suferit și a descendenților lor.
Suntem convinși că politica culturală a unui stat suveran trebuie să se bazeze pe adevărul istoric și pe demnitatea națională. De aceea, facem apel la o reevaluare a abordării privind prezentarea reginei Maria la Institutul Cultural de Stat „Palatul”.
„Istoria Dobrogei de Sud este profund legată de durere”
Anul acesta, locuitorii din Dobrogea sărbătoresc 85 de ani de la reîntregirea Dobrogei de Sud cu Bulgaria, iar „Palatul” sărbătorește 150 de ani de la nașterea Reginei Maria. Anul trecut, în complex a fost prezentată o expoziție în limbile română și engleză, creată în Republica România, care nu a fost tradusă în limba oficială a țării noastre – bulgara.
În noiembrie 2023, directoarea „Palatului” – Zheni Mihaylova a prezentat în Parlamentul român un raport despre modul de funcționare al instituției și despre experiența pozitivă a palatelor reginei Maria. Evenimentul a avut loc în cadrul inaugurării unei expoziții despre vechile fortărețe și palatul reginei Maria din Mamaia și a celebrării a 145 de ani de la aderarea Dobrogei la statul român.
Cultura trebuie să construiască punți, dar nu pe uitare. Istoria Dobrogei de Sud este profund legată de durere, sacrificii și spirit neînfrânt. În acest context, nu putem considera normal ca o instituție culturală bulgară să încurajeze glorificarea unei figuri asociate cu o perioadă grea de ocupație și opresiune a populației bulgare. Memoria strămoșilor noștri nu merită să fie ștearsă, minimalizată sau înlocuită de interese străine. Să păstrăm această memorie – aceasta este datoria noastră față de istorie și față de generațiile viitoare.
