Casa Albă încearcă să afle cine l-a trădat pe Trump: „O să rămânem cu majordomul”
La Washington plouă cu scenarii, dezmințiri și glume pe seama editorialului critic la adresa lui Donald Trump, publicat joi de New York Times.
Formularea folosită de ziar - „un înalt responsabil al Administraţiei Trump'' - este suficient de vagă pentru a lăsa cale liberă oricăror interpretări şi permite cele mai trăznite ipoteze.
Autorul anonim a scris singur ori este purtătorul de cuvânt al unui grup mai larg? Face parte din cercul apropiat al preşedintelui, în cadrul celebrei „West Wing', sau lucrează într-un minister, se întreabă toată lumea.
Sub protecţia anonimatului, un înalt membru al Administraţiei Trump a povestit cum el şi alţii încearcă să lupte din interior împotriva „celor mai rele intenţii" ale unui preşedinte care conduce într-un stil „meschin", „impetuos" şi „ineficient".
Dacă cine l-a scris rămâne un mister, ştim în schimb cine nu l-a scris, ori măcar cine declara că nu a făcut-o.
Mike Pompeo, secretar de stat: „N-am fost eu.”
Unul după altul, zeci de responsabili ai administraţiei Trump, de la vicepreşedinte la miniştri, s-au dezis categoric de articol. Lista suspecţilor este imensă, de la John Kelly, până la ambasadoarea americană la ONU ori soţul consilierei Kellyanne Conway, care îl ironizează adesea pe Trump pe Twitter.
John Dean, fost consilier al lui Nixon: „John Kelly ar fi sus pe lista mea.”
Mai în glumă mai în serios, nici fiica preşedintelui nu e mai presus de bănuială:
Kimmel: „Trebuie să recunosc că sunt suprins de cât de bine scrie Ivanka.”
Exasperată, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders a cerut încetarea speculaţiilor şi s-a dezlănţuit împotriva celor de la „The New York Times”, postând numărul de telefon al redacţiei.
Lidera democraţilor din Camera Reprezentanţilor a lansat şi ea o ipoteză:
Nancy Pelosi: „În urma unui proces de eliminări succesive, o să rămânem cu majordomul pe post de suspect.”
În acest timp, jurnaliştii fac analiza de text în căutarea unor indicii.
Unii au observat imediat prezenţa cuvântului „lodestar", cu sensul de far călăuzitor ori stea polară, pe care vicepreşedintele Mike Pence îl foloseşte adesea. Dar poate că termenul a fost „plantat deliberat":
David Kushet, scriitor de discrusuri al lui Clinton: „E posibil ca cel care l-a scris să ştie că acest cuvânt este folosit frecvent de vice-preşedinte şi să-l fi strecurat intenţionat ca să arunce bănuiala asupra vicepreşedintelui.”
Experţii cred că nu atât cuvintele contează, cât felul în care sunt aranjate în fraze.
Carole Chaski, director executiv Institute for Linguistic Evidence: „Cel mai bun mod de a identifica un autor este să-i analizezi sintaxă. Asta nu poţi manipula conştient.”
Dacă politicienii şi jurnaliştii sunt în fierbere, în schimb, la nivelul străzii efectele editorialului sunt nule:
Femeie: „N-am văzut vreun alt preşedinte tratat atât de rău. Nu-mi place neapărat personalitatea lui, dar l-am votat pentru că aprob tot ce vrea să facă în ţară.”
Articolele şi cărţile care descriu haosul de la Casa Alba sunt departe de a le provoca vreo tresărire simpatizanţilor lui Trump. Dimpotrivă, le întăreşte convingerea că preşedintele lor îşi face treaba fără concesii şi că din cauza asta e atacat.
Pe Instagram-ul Știrile ProTV găsiți imaginile momentului din România, dar și din lume!
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!
Etichete: administratia trump, casa alba, donald trump, The New York Times,
Dată publicare:
.webp)
