Metodele extreme la care recurg nord-coreenii care vor să scape de regimul Kim Jong-un

Cu toate acestea, cifrele din 2017 reprezintă o scădere, în comparație cu anul anterior, întrucât regimul lui Kim Jong-un a impus intensificarea supravegherii la granițe, informează Ministerul sud-coreean al Unificării.

„Cei mai mulți oameni fug din cauza sărăciei, însă trebuie să le acordăm atenție și celor care au un trai stabil în Coreea de Nord dar aleg să fugă. Unii dintre ei invocă educația copiilor”, a declarat parlamentarul Park Byeong-seung, pentru agenția sud-coreeană Yonhap, informează Newsweek.

Profilul psihologic al dezertorului

Potrivit Ministerului Unificării, majoritatea persoanelor care fug din Coreea de Nord în Coreea de Sud au între 20 și 39 de ani și sunt, în cea mai mare parte, femei fără un loc de muncă.

Citește și

O femeie care a scăpat dintr-un lagăr de concentrare strânge bani pentru asasinarea lui Kim Jong

Pe de altă parte, cazurile militarilor care vor să fugă de regim sunt rare. Doar 3,5% dintre refugiații nord-coreeni care au căutat protecție în Coreea de Sud, între lunile ianuarie și august, au fost soldați sau oficiali guvernamentali.

Peste 75% dintre cei care dezertează provin din provinciile North Hamgyong și Ryanggang, care se află în apropiere de granița cu China, o altă rută populară pentru nord-coreenii care vor să fugă de regim.

În general, ceea ce îi determină să recurgă la acest gest sunt foametea și sărăcia. Un raport al Organizației Națiunilor Unite din luna martie releva că peste 10milioane de persoane suferă din cauza lipsei de alimentație. Refugiații mărturisesc că au fost nevoiți să mănânce iarbă, scoarță de copac, ciuperci otrăvitoare și făină de porumb.

Cum reușesc să scape de regim?

Cei care nu recurg la varianta cea mai periculoasă, aceea de a străbate Zona Demilitarizată, pot opta pentru o variantă mai scumpă, care îi costă chiar și 2.000 de dolari - un sistem al călăuzelor, care îi ajută să ajungă în Coreea de Sud via. China.

Astfel, oamenii se îmbarcă într-o călătorie de 4.300 de kilometri cu autobuze, motociclete, bărci, taxiuri și mers pe jos prin munți. Ca să ajungă la destinație, ei trebuie să treacă prin China, Vietnam și Laos, unde trebuie să fie mereu în alertă, astfel încât să evite ca polițiștii să îi aresteze și trimită înapoi acasă. Abia după ce trec de a patra graniță, dintre Laos și Tailanda, se pot considera în siguranță, se arată într-o investigație realizată de Washington Post.

„Trebuie să știm exact punctele de control, să le putem spune unde să aștepte și pe unde pot trece. Ei riscă să fie arestați oriunde și în orice moment. Dacă se întâmplă așa ceva, situația lor va fi foarte gravă. Ca să îi scoatem din țară în siguranță, trebuie să cunoaștem birocrația locală și să găsim o metodă prin care să o ocolim”, a spus Kim Sang-hun, un activist care coordonează operațiuni de salvare a dezertorilor.

Autoritățile thailandeze nu îi trimit înapoi, ci alertează Ambasada Coreei de Sud la Bangkok, care demarează procedurile pentru a-i transfera la Seoul, unde li se oferă o nouă viață.

„Timp de trei zile, am stat ascunși într-o casă, unde tot ce am făcut a fost să mâncăm, să dormim și să ne uităm la posturi TV chineze. Timp de 80 de ore, am mers numai cu autobuzul. Nu am stat împreună și nici nu am vorbit unii cu alții. Nimeni nu ne-a deranjat, pentru că au crezut că dormeam”, mărturisește o femeie.

„Eram îngrijorat că suntem folosiți pe post de cobai, dar ne-am gândit că dacă vom muri, atunci vom muri. Deja ajunseserăm la concluzia că mai bine ne sinucidem decât să fim trimiși din nou în Coreea de Nord”, a spus un pescar.

Trebuie să câștige în greutate, ca să semene cu chinezii

O altă modalitate de a scăpa de regimul de la Phenian este cunoscută drept „calea ferată subterană” a Asiei și se referă la rețeaua ascunsă a traficanților.

Scriitoarea Melanie Kirkpatrick povestește, în cartea sa „Evadare din Coreea de Nord: Povestea nespusă a rețelei subterane din Asia”, suferințele la care sunt supuși cei care încearcă să scape de locul pe care ea îl numește „iadul pe Pământ”.

„Uneori adorm gândindu-mă la toate poveștile oribile pe care le-am auzit despre viața în Coreea de Nord. În același timp, îmi dă speranță că după șase decenii de represiuni, încă există oameni care tânjesc după libertate și au curajul de a încerca să o obțină”, a mărturisit ea, potrivit NPR.

Cu toate acestea, cei care reușesc să iasă din țară nu scapă de pericole. De exemplu, în China ei se confruntă cu numeroase probleme din cauză că nu vorbesc limba și pentru că sunt mult mai mici de statură, din cauza deficiențelor alimentare.

„Primul lucru pe care trebuie să îl facă înainte să fugă din Coreea de Nord este să se îmbrace cu haine pe care le poartă și cetățenii chinezi. Totodată, cei care îl ajută le vor tunde părul, astfel încât să semene mai mult cu oamenii din China. În cazul femeilor, ele sunt învățate să se machieze și sunt ținute ascunse, până când se mai îngrașă, pentru a se `amesteca` mai bine”, mai scrie Kirkpatrick.

De exemplu, scriitoarea include, în cartea sa, povestea unei femei numite Hanna, care a fost răpită din Coreea de Nord și vândută în China.

„După 30 de ani de politică a copilului unic și preferința cuplurilor pentru băieți, China se confruntă cu un deficit al numărului de femei tinere. Iar ceea ce își doresc tinerii chinezi este să se căsătorească, așa că își comandă mirese din Coreea de Nord”.

Hanna a reușit să scape cu ajutorul unui pastor sud-coreean, care a ajutat-o să ajungă în Asia de sud-est și, ulterior, în New Jersey.

Această rețea „subterană” este similară cu cea prin care, în secolul al XIX-lea, afro-americanii erau ajutați să scape de sclavie, refugiindu-se în statele de Nord. În principal, era condusă de creștini, dar existau și traficanți de ființe umane, care le cereau bani.

Unii oameni reușesc să plătească o călăuză înainte să fugă din Coreea de Nord, pe când alții promit că vor plăti după ce ajung în Coreea de Sud. Mai sunt și persoane, deși numărul lor este foarte redus, a căror fugă a fost finanțată de organizațiile creștine, scrie Washington Post.

Când Kim Jong-un a preluat puterea, în anul 2011, la vârsta de 27 de ani, mulți nord-coreeni au sperat că țara se va îndrepta spre o eră a modernității și spre un regim mai deschis. Însă ei au avut parte de o dezaăgire. Astfel, liderul de la Phenian a cerut dispunerea de numeroase trupe la granița cu China, ceea ce a descurajat oamenii să încerce să mai fugă.

Articol recomandat de sport.ro

Kosovarii nu au uitat de România! Cum au reacționat după tragerea la sorți a preliminariilor Cupei Mondiale