Teroarea unei romance din Israel: "Alarma suna zi si noapte, ai 45 de secunde sa te adapostesti"
O clujeanca stabilita in Israel povesteste teroarea prin care trece cu familia de cand au inceput bombardamentele. Alarmele antiaeriene suna zi si noapte, iar oamenii au 45 de secunde pentru a se adaposti, noteaza Mediafax.
Fiica ei este bolnava, dar ii e frica sa iasa din casa pentru a o duce la medic.
Femeia, care locuieste in Ashdod, localitate aflata la mai putin de 40 de kilometri de Fasia Gaza, povesteste cum viata linistita a orasului a fost data peste cap de tirurile de rachete, noteaza Mediafax.
Oamenii sunt speriati, iar traiul lor este marcat de alarmele antiaeriene care suna ziua si noaptea, ei avand 45 de secunde pentru a se adaposti.
Ramona a emigrat in Israel in anul 1999, prin casatorie, stabilindu-se impreuna cu sotul ei, Tibi, de asemenea clujean, dar care era plecat din tara de mai multi ani, in orasul Ashdod.
El lucreaza la Tel Aviv, ea a lucrat ca profesoara de engleza la un liceu din Ashdod, dar acum este casnica, iar amandoi isi cresc fetita care este la scoala in clasa intai.
Ramona nu si-a imaginat niciodata ca va ajunge sa traiasca intr-un razboi continuu si ca va trebui sa isi creasca fata printre explozii si alarme.
"Scriu cu greu, imi tremura mainile, tocmai ne-am intors in apartament dupa o noua alarma antiaeriana, nici nu mai stiu a cata din ziua de azi…Am hotarat sa vin in Romania cu fiica noastra, Maya, pentru siguranta noastra si pentru sanatatea noastra mintala", a povestit Ramona pentru Mediafax.
Familia Ramonei locuieste la etajul al saselea al unui bloc cu sapte etaje, iar in caz de alarma antiaeriana are la dispozitie 45 de secunde sa se adaposteasca.
"Noi locuim la etajul al saselea intr-un bloc de sapte etaje si nu avem o camera securizata in apartament, asa cum au blocurile mai noi, asa ca noi trebuie sa iesim in casa scarilor si este recomandat sa mai coboram un etaj. Cu cat te afli mai spre mijlocul unei cladiri, cu atat esti mai sigur. Avem 45 de secunde din momentul in care suna alarma sa ne adapostim, asa ca avem papucii de casa langa usa si cand auzim alarma, fugim, ne incaltam si coboram la etajul al cincilea. Nu avem voie sa folosim liftul in timpul alarmei. Bineinteles ca alarma suna ziua si noaptea, iar noaptea, sotul meu fuge si o ia in brate pe Maya, care doarme, si fuge cu ea pe hol, in pijamale. Nu mi-am imaginat cand am venit in Israel ca vom ajunge sa traim intr-un razboi continuu", spune clujeanca.
De cateva zile, de cand au inceput bombardamentele, iar Armata israeliana a lansat operatiunea de riposta asupra Fasiei Gaza si a liderilor Hamas, in Ashdod au fost suspendate cursurile scolare, iar copiii stau in casa si invata lectiile cu ajutorul calculatorului, pe site-ul scolii, unde pot tine legatura cu invatatoarea.
"Bineinteles ca sunt afectati copiii. In primul rand sunt «educati» de mici cum sa actioneze in situatii de alarma aeriana, la scoala, si acasa, si pe strada. In casa si apartamente exista camere sigure, in blocurile unde nu sunt exista un adapost la parter, dar e greu de ajuns la el cand auzi alarma si stai la etajul sase. Astea se folosesc de obicei in situatii grave. Esti instruit ce sa faci in situatii de alarma, multe locuri publice in zona de sud au incaperi sigure. La supermarket-ul unde noi ne facem de obicei cumparaturile exista astfel de camere unde am stat si noi cand ne-a prins alarma. Sunt adaposturi mari in mall-uri, dar si acestea sunt pentru situatii de razboi. Nu este usor sa traiesti sub rachete, insa cel mai greu este sa traiesti in teroare", a mai spus Ramona.
Ea a povestit ca fetita ei a si desenat pe o foaie cum vede ea situatia prin ochi de copil si a scris in ebraica mesajul: "Va rog opriti rachetele".
Situatia este una dramatica, mai ales in conditiile in care nu stii cum sa reactionezi in cazul in care ti se imbolnaveste copilul.
"Azi trebuie sa merg cu Maya la doctor, e putin bolnava si efectiv mi-e frica sa ies din casa cu ea, mai ales ca si ieri si azi au cazut rachete si au cazut pe cladiri", a spus Ramona.
Ceea ce i se pare fantastic in aceasta perioada, in Israel, este suportul populatiei pentru operatiunea de riposta, pentru Armata, "solidaritatea dintre oameni, felul in care actioneaza autoritatile locale".
Viata linistita a Ramonei pe care a dus-o dupa ce a ajuns in Israel a fost tulburata si in 2008, cand a inceput a doua Intifada araba.
"In 2008 au inceput cosmarurile pentru noi, cei din Ashdod. Pana atunci Hamas nu a avut rachete suficient de «modernizate» ca sa ajunga cu ele pana in Ashdod, dar aveau grija sa le lanseze spre localitatile mai apropiate de Gaza. In 2008 ne-au tinut trei saptamani in casa, atunci a cazut o racheta intr-un bloc chiar langa noi si am avut cosmaruri luni de zile din cauza asta. Multi dintre vecinii nostri au plecat atunci spre centrul Israelului, eram aproape singuri in tot blocul. Au urmat cativa ani de «liniste» relativa, din cand in cand ne mai trimitea Hamasul cate o racheta, apoi in primavara acestui an iar am avut cateva zile de rachete, atunci a cazut una in strada, langa blocul nostru", a povestit Ramona.
Ea a adaugat ca autoritatile locale au incercat si incearca sa ofere sprijin si asistenta oamenilor de fiecare data cand o racheta explodeaza in apropiere.
Ramona mai are un baiat, Darie, de 26 de ani, care este casatorit si locuieste in orasul Ramat Gan. Acesta si-a facut serviciul militar de trei ani in Israel, iar acum asteapta ca el sa o anunte ca a fost mobilizat.
"Deocamdata sunt mobilizati cei de la infanterie si tancuri, in ideea ca se asteapta intrarea in Fasia Gaza cu forte terestre", a mai spus clujeanca.
