Juramantul pentru care Johnny Raducanu a ales sa moara in Romania, chiar daca America l-ar fi adorat
"Vrajitorul pianului" s-a stins in patul sau de acasa. Avea diabet si serioase probleme cardiace, iar organismul slabit a cedat in lupta cu boala. Noi toti am pierdut un creator de jazz remarcabil, cu o cariera spumoasa, dar si un barbat de spirit.
"Eu cum am inceput sa cant? Pai ce, eu am inceput? Dumnezeu m-a tras sa cant!"
Asa se vedea, privind spre sine ca intr-o oglinda, Johnny Raducanu. Si astfel se adresa, prieteneste, celui de Sus...
"..eu va iubesc pe Dumneavoastra. Nu ma luati acum. Acum de abia am invatat mai multe."
Soarta ti-o da Dumnezeu. Destinul ti-l faci singur. S-a nascut intr-o familie de romi cu o traditie muzicala de peste trei sute de ani, de pe timpul lautarului Petre Cretu Solcanu. Pentru admiratori si ucenici, a fost Johnny Raducanu... pentru ai lui, Cretu Raducanu.
Timp de o jumatate de secol, Johnny Raducanu, american in spirit, dar prin excelenta roman, si-a cantat pasiunea. A inceput la 20 de ani, cand l-a luat in turnee chiar Maria Tanase.
Atunci canta la contrabas si incepea sa guste din placerile vietii.
L-au ajutat degetele, vocea si energia sa faca istorie in jazz, un stil care probabil s-ar fi impus cu greu in Romania.
A trait pentru muzica si din pacate nu a fost pretuit asa cum merita: a stat 30 de ani intr-o garsoniera modesta, la etajul 7 al unui bloc, unde era nevoit sa-si umple pianul cu fulare, ca sa poata canta, fara sa-i bata vecinii in teava. In ultimii ani, avea o pensie amarata de 400 de lei, in vreme ce peste Ocean, astfel de personalitati sunt venerate.
Dar...Johnny Raducanu un mare sentimental, i-a jurat tatalui ca nu o sa-si paraseasca niciodata tara.
Asa a trecut pragul celor 70 de ani. Jovial, direct, glumet, chiar daca il supara un diabet "urat" , avea inima slabita si mergea greu. A continuat sa dea concerte cand si cand.
In aceasta dimineata, povestea a ajuns la final.
