Japonezii construiesc un tren care ar putea străbate România în puțin peste o oră. Ce șanse are să ajungă în Europa

Japonia dezvoltă în prezent cel mai rapid tren din lume, seria L0, un tren maglev japonez produs și testat de Central Japan Railway Company (JR Central), scrie euronews.com.

Se preconizează că acest tren va putea atinge viteze de până la 603,5 km/h, depășind cu mult singurul tren comercial maglev din lume în acest moment, Shanghai Maglev din China, care atinge viteze de până la 460,2 km/h.

Trenurile europene rămân mult în urmă

În schimb, cele mai rapide trenuri din Europa, TGV-ul francez și AGV Italo italian, au viteze operaționale maxime cuprinse între 306 și 354 km/h.

Reducerea timpului de călătorie între Tokyo și Nagoya la doar câteva minute

De obicei, un tren de la Tokyo la Nagoya poate dura între o oră și 26 de minute și două ore și jumătate sau mai mult, în funcție de faptul dacă călătorii iau trenul de mare viteză (Shinkansen) sau trenurile mai lente Kodama sau Hikari.

Cu toate acestea, linia Chuo-Shinkansen din seria L0, care se află în prezent în construcție, va reduce probabil durata călătoriei la doar 40 de minute. Se preconizează că va fi implementat și un serviciu între Nagoya și Osaka, care va combina cele trei orașe într-o singură regiune mai mare deservită.

Pentru a da un exemplu din Europa, acest tren ar reduce durata călătoriei între Londra și Edinburgh la doar 60 de minute - o călătorie care durează între patru și cinci ore și 45 de minute cu trenurile actuale din Marea Britanie.

Ce face seria L0 atât de rapidă

Seria L0 va utiliza levitația magnetică (maglev), o tehnologie care ridică trenul deasupra șinelor, permițând vagoanelor să fie propulsate înainte de un alt motor electric.

Folosind atât electricitate, cât și magneți, această metodă permite trenului să alunece prin aer la viteze inimaginabile până acum.

Odată considerat operațional din punct de vedere comercial, trenul din seria L0 va putea călători de la Tokyo la Osaka într-o oră, o călătorie care în prezent durează între două ore și 20 de minute și patru ore.

Inutil să spunem că acest tren futurist necesită investiții masive, costurile ajungând până acum la aproximativ 52 de miliarde de lire sterline (59,9 miliarde de euro).

Inițial programat să fie finalizat în 2027, proiectul a fost deja amânat cu opt ani, iar data de inaugurare mai realistă este acum probabil între 2034 și 2035.

Cum ar funcționa acest tren în Europa

Deși pasionații de trenuri vor fi încântați să afle despre această nouă dezvoltare, adevărata întrebare rămâne: ar putea acest tren să funcționeze în afara Japoniei, pe piețe precum Marea Britanie sau Europa?

Integrarea unui astfel de tren de mare viteză pe piața britanică sau europeană ar putea fi mult mai dificilă decât pare. Acest lucru se datorează faptului că aceste piețe se concentrează, de obicei, în egală măsură, dacă nu chiar mai mult, pe confortul utilizatorilor, experiența generală de călătorie, luxul și accesibilitatea călătoriilor cu trenul, care sunt de obicei apreciate pentru frumusețea lor lentă și pitorească.

Cu excepția cazului în care este legat de rute pur funcționale și de afaceri, cum ar fi Londra-Paris sau Londra-Bruxelles, această preferință ar putea pune un tren de mare viteză într-un dezavantaj imediat pe aceste piețe.

În România, distanța dintre Arad și Constanța este de aproximativ 850 de kilometri, iar un tren de tip maglev, precum seria L0, ar putea parcurge acest traseu teoretic în puțin peste o oră, față de multe ore cât durează în prezent o călătorie feroviară pe această rută.

Costurile și infrastructura limitează adoptarea

În afară de aceasta, un tren precum seria L0 ar necesita investiții semnificative, precum și sprijin infrastructural, deoarece nu ar putea circula pe liniile feroviare existente. De asemenea, cea mai mare parte a liniei trebuie să treacă prin tuneluri, care ar trebui să fie excavate special în acest scop.

De asemenea, consumă mult mai multă energie decât trenurile normale din Marea Britanie sau Europa, ceea ce crește și mai mult costurile. Și are o capacitate mai mică decât majoritatea trenurilor europene, ceea ce ar face mai dificilă recuperarea costurilor.