După cel de-Al Doilea Război Mondial, SUA au dezvoltat o rețea vastă care cuprinde 750 de baze în 80 de țări și teritorii. Atunci când se prefigurează un conflict – așa cum s-a întâmplat în cazul Irakului, în 1991 sau 2003 – SUA strâng „munți de fier” de muniție în bazele din apropiere înainte de a lansa operațiuni ofensive. Premisa a fost întotdeauna aceea că superioritatea aeriană americană va asigura protecția acestor baze.

În timpul conflictelor din Irak și Afganistan, bazele americane au rămas relativ sigure, chiar și în zonele dominate de insurgenți. Conflictul în curs cu Iranul a demonstrat însă că această presupunere nu mai e valabilă, punând astfel sub semnul întrebării principiul pe care s-a bazat multă vreme strategia militară a SUA, se arată într-o analiză publicată de Washington Post.

Mai multe detalii, pe SpotMedia.