”Idioții utili ai lui Putin”. Țările europene care susțin Rusia și războiul din Ucraina

La începutul lunii mai, ambasadorul Rusiei în Germania a organizat o petrecere pentru a onora victoria sovietică în cel de-Al Doilea Război Mondial. Oaspeții de la ambasadă, un colos din epoca lui Stalin care ocupă mai mult teritoriu german decât clădirea parlamentului din apropiere, au inclus o mulțime de demnitari, scrie The Economist.

Ultimul șef al Germaniei de Est comuniste, Egon Krenz, acum în vârstă de 86 de ani, s-a amestecat sub candelabre cu Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei unite din 1998 până în 2005 (și, mai recent, lobbyist al firmelor energetice rusești). Tino Chrupalla, co-liderul Alternative for Germany (AfD), un partid de extremă dreaptă, a purtat o cravată în culorile Federației Ruse.

Evenimentul a generat un pic de dispreț în presa germană, dar în general a stârnit puțină atenție. La șaisprezece luni de la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, opinia publică din Germania, ca și din întreaga Europă, consideră în mod covârșitor Rusia un agresor care trebuie evitat, iar Ucraina ca un stat care merită ajutor pentru a se apăra.

Curentul simpatizanților care îl ”înțeleg” pe Putin prosperă

Citește și

Oficial ucrainean de rang înalt: Revolta lui Prigojin a fost „o operațiune specială“ planificată de Putin. Scopul acestuia

„Plătește-ne 184 de miliarde de dolari înapoi, Zelenski. Atunci Ucraina va putea fi numită din nou o țară independentă”

Furnizorii influenței ruse au acum roluri diminuate. Schröder, de exemplu, a prezidat consiliul de administrație al conductelor Nord Stream, acum închise, care a făcut dependentă Germania de gazul rusesc.

Vara trecută, Rusia a închis conductele, pe care sabotorii misterioși le-au aruncat în aer. Fostul cancelar a fost exclus din cluburi, a pierdut funcțiile Partidului său Social Democrat (deși rămâne membru) și lipsit de beneficiile furnizate de guvern foștilor cancelari.

Cât despre Chrupalla, apropierea liderului AfD cu Rusia nu a enervat doar tabloidele germane. Mesajele scurse în presă dezvăluie consternarea în rândul parlamentarilor propriului său partid.

Cu toate acestea, chiar dacă efortul Rusiei de a proiecta putere de persuasiune în Europa nu a reușit, nici nu a eșuat complet. O subcultură a ceea ce germanii resping drept ”Putinversteher” – simpatizanți care îl „înțeleg” pe liderul rus Vladimir Putin – prosperă în afara curentului principal.

În întreaga Europă, șoaptele lor formează un laitmotiv în zgomotul plângerii despre probleme aparent fără legătură, cum ar fi inflația, serviciile publice care se prăbușesc, reglementările suprasolicitante și temerile de imigrație.

”Idioții utili ai lui Putin” se întind pe un spectru larg, de la extrema dreaptă, la extrema stângă

Nemulțumiții abia au început să conteste amploarea generozității guvernelor lor față de Ucraina, care până în februarie a acestui an se ridica la peste 60 de miliarde de euro în ajutor economic și militar de la Bruxelles și membrii individuali ai UE (70 de miliarde de euro, dacă se adaugă Marea Britanie, o sumă aproximativ egală cu contribuția Americii).

Dacă lupta Ucrainei durează prea mult sau merge prost, sunt mulți care așteaptă pe margine pentru a da vina pe ceilalți.

„Idioții utili ai Europei”, un termen din Războiul Rece pentru aliații ignoranți ai comunismului, se întind pe un spectru larg.

În politică, partidele atât de extremă dreaptă, cât și de extremă stângă nu sunt de acord cu multe; asupra Ucrainei, aceste extreme converg adesea în a cere o „pace” instantanee, care să răsplătească efectiv agresiunea Rusiei cu pământ ucrainean.

În mass-media și în mediul academic, intelectualii par încă fericiți să ignore dovezile intenției imperiale a Rusiei și ale derivării acesteia către criminalitate și să deplângă implicarea europeană în ceea ce ei interpretează drept un război proxy între America și Rusia, sau poate, speculând și mai măreț, între America și China.

Și în lumea afacerilor, în ciuda mai multor runde de sancțiuni occidentale, Rusia are încă o mulțime de prieteni.

Ungaria și Austria, cele mai evidente susținătoare ale Rusiei

Susținătorii lui Putin includ mai multe guverne europene. Viktor Orban, premierul Ungariei din 2010, a fost cel mai evident. Omul puternic populist a criticat în mod repetat sprijinul occidental pentru Ucraina și a continuat importurile Ungariei de gaz rusesc.

Guvernul său refuză, de asemenea, să permită tranzitul armelor date Ucrainei de colegii membri ai Ungariei din NATO și UE.

Vecina Austria, de asemenea, mai liniștit, dar la fel de profitabil, a renunțat în mare măsură la luptă, invocând neapartenența la NATO și rolul autodenumit de punte între Est și Vest, oferind puțin ajutor Ucrainei, chiar dacă schimburile sale comerciale cu Rusia au crescut.

Grecia, un alt membru al UE, respectă sancțiunile Uniunii, dar a refuzat să le înăsprească în continuare pe cele privind transportul petrolului rusesc, probabil pentru că firmele grecești se întâmplă să pună în buzunar atât de mult din comerț.

Abia recent și sub presiunea puternică americană, Cipru, un paradis financiar offshore, a închis aproximativ 4.000 de conturi bancare locale deținute de ruși.

Confruntându-se cu mai puține presiuni, țările din afara UE, cum ar fi Turcia și Serbia, nici măcar nu se obosesc să mascheze serviciile profitabile pe care le oferă Rusiei.

Cum a ajuns libertatea din Suedia de a arde Coranul să îl ajute pe Putin

Unele țări au transformat intenții aparent nobile în politici care îi încălzesc inima lui Putin. Invocând neutralitatea sa lăudată, Elveția a aplicat legi locale pentru a bloca furnizarea de arme către Ucraina, inclusiv 96 de tancuri Leopard aflate în Italia, care aparțin, se întâmplă, unei firme private elvețiene.

Înscriind în mod repetat autogoluri cu principiile libertății de exprimare, poliția din Suedia a permis arderea publică a Coranului. Acest lucru a enervat enorm Turcia, majoritar musulmană, care deține drept de veto asupra cererii Suediei de a adera la NATO.

Iar dl Putin i-a trolat cu bucurie pe suedezi. Într-o călătorie în Daghestan, înainte de sărbătoarea de Eid, la sfârșitul lunii iunie, el a fost filmat ținând tandru un Coran, în timp ce a explicat că, în conformitate cu legea rusă, profanarea lucrurilor sfinte este o crimă.

Cu toate acestea, chiar și cărămizile cu aspect solid din viitorul zid european de sprijin pentru Ucraina se pot prăbuși.

Slovacia, de exemplu, a fost un canal vital pentru ajutorul occidental și recent și-a oferit flota de 13 avioane de luptă Mig-29 din era sovietică forțelor aeriene ucrainene. Sondajele arată însă că partidul lui Robert Fico, un stângist rusofil care i-a învinuit pe „fasciștii ucraineni” pentru provocarea lui Putin, pare probabil să câștige alegerile naționale programate pentru septembrie.

Franța este un pivot atât al NATO, cât și al UE. Dar un grup parlamentar francez a certat-o ​​recent pe Marine Le Pen, cea mai apropiată contestatoare a președintelui Emmanuel Macron la alegerile de anul trecut, pentru că a preluat propaganda rusă după anexarea Crimeei în 2014.

Susținerea Ucrainei scade în Germania

Le Pen neagă hotărâtă că apărarea lui Putin a avut ceva de-a face cu împrumuturile de 9 milioane de euro primite de partidul ei în acel an de la băncile controlate de Rusia. Ea a condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia, dar în octombrie anul trecut, la șapte luni de la începutul războiului, a declarat că sancțiunile împotriva Rusiei nu funcționează.

În Italia, deși premierul de dreapta, Giorgia Meloni, este un susținător puternic al Ucrainei, Matteo Salvini, care conduce al doilea partid ca mărime din coaliția sa, este un alt oponent al sancțiunilor și, cel puțin până la invazie, a fost un fan declarat al lui Putin.

Germania, ca și Franța, pare un pilon puternic. Cu toate acestea, AfD, descrisă direct de șeful agenției interne de informații a țării ca un propagator al narațiunilor rusești, a crescut în sondaje. Acum este într-o egalitate moartă pentru locul doi cu social-democrații de guvernământ.

La polul politic opus, Sahra Wagenknecht, o stângistă telegenică și pacifistă cu orice preț, spune că sondajele îi spun că ar putea câștiga 19-30% din votul național german. Deși sprijinul public pentru ajutorul Ucrainei rămâne puternic, tendința este în scădere.

Care sunt narațiunile util-idioate

Narațiunile util-idioate sunt surprinzător de rezistente. Principalele lor puncte – că NATO a „provocat” atacurile repetate ale Rusiei asupra și eventuala invazie a Ucrainei, că Ucraina este o entitate artificială creată pe un pământ care este de drept al Rusiei și că America toarnă gaz pe acest foc pentru a vinde arme și a-și susține hegemonia globală – au ecou în diverse moduri.

Unul este ceea ce italienii numesc ”benaltrism” sau ceva de genul: NATO a atacat Serbia în 1999 și Libia în 2011, plus că America a invadat Irakul și Afganistanul, deci care este problema dacă Rusia se comportă prost?

O altă varietate este ”dieterismul”, noțiunea că trebuie să existe o poveste „din interior” în spatele evenimentelor. Scriind în New Left Review, Wolfgang Streeck, un sociolog german, postulează că scopul ascuns al crizei este acela de a pregăti scena pentru a pune o UE înfricoșată sub degetul mare al unei NATO puternice.

Ceea ce pare să lege opoziția extremă dreaptă, extremă stângă și „intelectuală” a Europei de politica occidentală este ceva mai simplu, totuși.

Este un antiamericanism învechit, în stilul Războiului Rece. Chrupalla, născut în Germania de Est, de exemplu, insistă că americanii au profitat de pe urma războiului Ucrainei, forțând Germania să treacă de la gazul natural rusesc prin conducte la gazul lichefiat mai costisitor expediat din SUA.

Aceasta este o capcană, sugerează el, pentru că energia americană importată este mult mai scumpă, atât de scumpă încât producătorii germani vor trebui să-și mute producția în Statele Unite.

Wagenknecht, rivala sa de stânga, crede că America a forțat războiul împotriva Rusiei încercând să atragă Ucraina în „sfera sa de influență”.

La un miting politic recent în apropiere de Berlin, Olaf Scholz, cancelarul Germaniei, s-a trezit chinuit de un cor de pacificatori care strigau „Războinicule!”. În mod normal politicos, blând și cu un comportament ireproșabil, Scholz a urlat înapoi la microfon că Putin a fost cel care a vrut să distrugă și să cucerească Ucraina. „Dacă voi, zgomotoșii, ați avea măcar puțin creier, l-ați cunoaște pe adevăratul războinic!”.

Articol recomandat de sport.ro

Sârbii mulțumesc românilor: "Gest minunat! Nu degeaba se spune că românul are doar trei frați"