Shimon Peres a murit la 93 de ani. "Sunt preferabili 5 ani de negocieri chinuitoare unui schimb de focuri de 5 minute"
Fostul presedinte al Israelului Shimon Peres, laureat la Premiului Nobel pentru Pace a murit miercuri dimineata la orele 03.40 (00.40 GMT) la Tel Aviv la varsta de 93 de ani, a informat Israel News Agency, preluata de Reuters.
Shimon Peres, unul dintre parintii fondatori ai statului Israel, a murit marti noapte intr-un spital din Tel Aviv, la varsta de 93 de ani. In urma cu doua saptamani Peres suferise un atac cerebral, din cauza caruia a ramas sedat si intubat. Marti starea lui s-a deteriorat brusc, iar familia a decis ca nu va fi tinut in viata cu ajutorul aparatelor. De-a lungul timpului a detinut diferite portofolii ministeriale, a condus guvernul israelian si a fost sef al statului intre 2007 si 2014. Din toata lumea se revarsa acum mesaje de condoleante.
Povestea lui Shimon Peres este chiar istoria Israelului modern. A facut parte din primul esalon al conducerii israeliene inca de la crearea statului, in 1948. In razboiul de independenta Peres a fost responsabil cu achizitia de armament. Israelul ii datoreaza industria aeronautica, dar si programul nuclear. A condus de trei ori guvernul, dar fara sa fi castigat vreodata un scrutin.
Intr-o tara care se sprijina primordial pe armata, multi israelieni il considerau pe Peres distant, un intelectual rece care poarta costum si nu uniforma militara.
Ethan Dor Shav, analist politic: "N-a castigat niciodata afectiunea publicului larg, dupa care tanjea atat de mult. Adevarul este ca a fost in egala masura iubit si antipatizat."
Dore Gold, analist politic: "Numele lui ramane asociat acordurilor de pace de la Oslo, adica principala cauza a dezbinarii din societatea israeliana si viata politica."
Procesul de pace i-a adus lui Peres un premiul Nobel, dar un val de atentate teroriste palestiniene l-a izolat pe scena politica si l-a costat alegerile din 1996.
Shimon Peres: "Stiu ca o apucam pe un drum presarat de pericole, dar stiu si ca asta e drumul just, cel mai bun, singurul drum corect."
Israelienii i-au intors spatele si nu s-au mai lasat convinsi de formularile lui, menite sa ramana in cartile de istorie, dar care in schimb i-au asigurat respectul comunitatii internationale.
Shimon Peres: "Cred cu adevarat intr-un Nou Orient Mijlociu."
Bill Clinton: "Ii sunt foarte recunoscator pentru ca o viata intreaga a avut aspiratii inalte, a visat grandios si a cautat mijloace pentru a implini aceste vise."
Dintre palestinieni, cel mai bine l-a cunoscut principalul negociator Saeb Erekat.
Saeb Erekat, negociatorul-sef palestinian: "Mi-a spus odata: "Saeb, sunt preferabili cinci ani de negocieri chinuitoare si frustrante unui schimb de focuri de cinci minute."
Shimon Peres: "Simt ca mi-am slujit tara cum se cuvine si asta e, in opinia mea, cel mai onorabila realizare pentru cineva."
Iar in privinta asta putini israelieni l-ar contrazice.
Cariera politica a lui Shimon Peres
Omul politic Shimon Peres, prim-ministru (13 septembrie 1984 - 20 octombrie 1986 si 4 noiembrie 1995 - 18 iunie 1996), cel de-al noualea presedinte din istoria Israelului (15 iulie 2007 - 24 iulie 2014), laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1994, pe care l-a impartit cu Yitzhak Rabin si cu liderul palestinian Yasser Arafat, s-a nascut la 21 august 1923, la Visnieva (Polonia, astazi Belarus), in familia unui comerciant.
In 1933, a emigrat, impreuna cu familia, in Palestina, teritoriu aflat sub mandat britanic, unde tatal sau se stabilise cu doi ani in urma. A urmat cursurile Scolii agricole Ben Shemen din Lod.
Si-a inceput cariera politica la varsta de 20 de ani, devenind membru si, la scurta vreme dupa aceea, secretar al miscarii regionale de tineret Hano'ar Ha'oved. Cel care i-a inlesnit ascensiunea politica a fost David Ben-Gurion, considerat a fi parintele fondator al statului Israel.
In 1948, Shimon Peres a fost detasat la Cartierul general al Haganah (organizatie paramilitara antibritanica), pentru a supraveghea achizitiile de armament si efective militare. Ulterior, premierul David Ben-Gurion l-a numit seful delegatiei permanente a Ministerului Apararii in SUA. In paralel cu misiunea desfasurata in SUA, Shimon Peres a urmat cursurile Universitatii din New York si ale Harvard School of Public Administration. A revenit in Israel in 1952. Un an mai tarziu, a fost numit director general in Ministerul Apararii si, in 1959, ministru al Apararii.
A jucat un rol esential in crearea sistemului de aparare al Israelului, dezvoltand relatii stranse in domeniul militar cu Franta si R.F. Germania (1952-1965). Shimon Peres si Ben-Gurion au fost exclusi din Partidul Muncitoresc Unit (MAPAI) (septembrie 1965), dupa ce Ben-Gurion fondase RAFI (Lista Muncitorilor din Israel). MAPAI si RAFI au fuzionat, dand nastere Partidului Muncii, condus de Golda Meir (1968).
A fost numit ministru al Transporturilor si comunicatiilor in guvernul condus de Golda Meir (1970) si ministru al Apararii in Guvernul Yitzhak Rabin (1974). Dupa demisia premierului Y. Rabin (februarie 1977), Shimon Peres si-a asumat provizoriu conducerea guvernului.
Alegerile pentru Knesset, din mai 1977, au adus la guvernare Blocul Likud, condus de Menahem Begin. In acelasi an, Shimon Peres a devenit liderul Partidului Muncii. In urma scrutinului legislativ din 23 iulie 1984, Partidul Muncii si Blocul Likud au format un guvern de unitate nationala, in care Shimon Peres si Yitzhak Shamir (noul lider al Likud dupa retragerea lui Menahem Begin din politica) au ocupat fotoliul de prim-ministru, respectand principiul rotatiei. Dupa atentatul din 4 noiembrie 1995, soldat cu decesul premierului Yitzhak Rabin, Shimon Peres a format un nou guvern de coalitie, in functie pana la alegerile anticipate din 29 mai 1996, care l-au adus in fruntea guvernului pe Benjamin Netanyahu.
A demisionat din functia de presedinte al Partidului Muncii, locul sau fiind luat de Ehud Barak, la 3 iunie 1997. In 2000, a candidat pentru functia de presedinte al Israelului din partea Partidului Muncii, dar a pierdut in favoarea lui Moshe Katzav. In 2007, Partidul Kadima, la putere in Israel in frunte cu premierul Ehud Olmert, a sustinut candidatura lui Shimon Peres pentru functia de presedinte al statului. A fost ales de Knesset, legislativul unicameral de la Ierusalim, in functia suprema (13 iunie 2007), devenind cel de-al noualea presedinte din istoria Israelului (15 iulie 2007). La 83 de ani, el a invins alte doua personalitati inscrise in cursa pentru presedintie, deputatul Likud, Reuven Rivlin, si deputata Colette Avital, nascuta in Romania. A detinut functia de presedinte pana la 24 iulie 2014.
Shimon Peres este considerat, la fel ca si Yitzhak Rabin si Yasser Arafat, artizanul Acordului de pace israeliano-palestinian (septembrie 1993), cei trei fiind recompensati, in octombrie 1994, cu Premiul Nobel pentru Pace.
In noiembrie 2008, Peres a fost distins cu Marea Cruce a Ordinului Sf. Mihail si Sf. George de la Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckingham din Londra. In iunie 2014, el a primit Medalia de Aur a Congresului Statelor Unite, in cadrul unei ceremonii organizate la Washington, unde seful statului israelian si-a exprimat admiratia pentru 'visul american'.
La 14 ianuarie 2016, a suferit un atac cardiac fiind supus unei interventii chirurgicale intr-un spital de langa Tel Aviv.
La 13 septembrie 2016, a fost spitalizat de urgenta pentru terapie intensiva, dupa ce a suferit un accident vascular cerebral major.