Nu una, ci 5 crime perfecte. Femeia care si-a bagat in mormant 5 soti si nu a fost condamnata
Povestea lui Betty Neumar ar putea fi un excelent scenariu de film. A fost casatorita de 5 ori, si toti cei 5 soti au murit in conditii misterioase. Desi familiile barbatilor au acuzat-o de crima, politia nu a reusit niciodata sa demonstreze nimic.
Pentru vecinii si apropiatii ei, Betty Neumar era o bunica din Georgia, cu parul carunt, care mergea la biserica si participa la actiuni caritabile.
Fiind o batrana respectata in comunitatea ei, nimeni nu a vazut nimic suspect in moartea ultimului ei sot.
Salariul lui Nicolae Ceausescu. Cat castigau romanii acum 23 de ani
In 2008 insa politia din Carolina de Nord a redeschis un caz de crima, vechi de 25 de ani. Abia atunci trecutul intunecat al femeii a inceput sa iasa la suprafata.
Anchetatorii au descoperit ca Betty lasase in urma ei cinci soti morti, in cinci state diferite.
Din nefericire, autoritatile nu au apucat sa afle adevarul de la batrana. Aceasta a murit zilele trecute la varsta de 79 de ani, intr-un spital din Louisiana.
“A luat toate secretele cu ea in mormant”, a declarat Al Gentry, cel care si-a petrecut ultimii 25 de ani din viata incercand sa convinga autoritatile sa redeschida dosarul in cazul mortii fratelui sau, Harold Gentry, cel de-al patrulea sot al lui Betty.
Politia a anuntat ca va incepe o investigatie pentru a se asigura ca decesul s-a produs, mai ales ca femeia era principalul suspect in cazul mortii lui Harold Gentry. Procesul a tot fost amanat pana in 2008, cand Betty a fost arestata, dar eliberata pe cautiune.
In timp ce investigau moartea lui Gentry, autoritatile au descoperit ca toti barbatii din viata lui Betty au murit.
“Nici pana in ziua de azi nu am aflat ce l-a omorat pe fratele meu”, spune Al Gentry.
Inca de la inceput autoritatile s-au luptat sa adune suficiente dovezi pentru a o pune sub acuzare pe femei pentru moartea celui de-al patrulea sot.
Primul sot al lui Betty a murit in 1970. Barbatul a fost impuscat in spate, in fata magazinului sau. Desi politia a inchis cazul pe motiv ca aceasta a fost omorat in timpul unui jaf, nu au existat niciodata probe care sa confirme aceasta ipoteza.
Cel de-al doilea sot a fost gasit mort intr-un debarcader, iar politia nu a facut la vremea respectiva nicio investigatie. In cazul celui de-al treilea sot, anchetatorii au ajuns la concluzia ca s-a sinucis, desi fiul acestuia nu a crezut niciodata in aceasta ipoteza si a cerut autoritatilor sa faca mai multe investigatii.
Barbatul a fost gasit mort in dormitorul conjugal. Betty a declarat atunci politiei ca se certa cu sotul ei cand dintr-o data acesta a scos pistolul si s-a impuscat.
La cativa ani dupa tragicul incident, politia a descoperit ca barbatul s-ar fi impuscat de doua ori, ceea ce este foarte ciudat in cazul unei sinuciderii. In 2009 anchetatorii a vrut sa obtina un ordin de deshumare al barbatului, insa in Florida exista o lege care impiedica acest lucru daca trece o anumita perioada de timp de la deces.
A urmat cel de-al patrulea sot, Harold Gentry. Fratele lui Harold isi aminteste ca Betty le-a povestit ca primul ei sot a murit de cancer si ca povestea ei de viata se schimba de fiecare data cand era intrebata despre trecut.
Fraza care a condamnat-o la moarte pe sotia avocatului: "Imi ucizi nevasta si te iert de datorie"
In 1985 fiul pe care Betty l-a avut cu primul sot a fost gasit mort in locuinta sa din Ohio. Politia a declarat ca a fost sinucidere. Mama lui a fost beneficiara asigurarii de sanatate pe care acesta o avea, desi barbatul era casatorit.
Si moartea celui de-al patrulea sot i-a adus femeii suma de 20.000 de dolari, asigurare de viata a acestuia.
A mai primit banii de pe asigurarea de viata si a celui de-al cincilea sot, care a murit in 2007. Nici in cazul acestui deces Betty nu a putut fi pusa sub acuzare, desi familia a acuzat-o mereu de crima.
Familia lui John Neumar a declarat ca Betty il izolase pe barbat si ca a aflat de moarte lui din presa. Atunci cand membrii familiei au vrut sa-i vada mormantul, au aflat ca a fost incinerat.
