Arheologii au identificat ceea ce consideră a fi cel mai vechi naufragiu din lume, o navă comercială scufundată în urmă cu 4.400–4.700 de ani, în Epoca Bronzului timpuriu, în perioada în care era construită Marea Piramidă din Giza, scrie BBC.
Deși structura din lemn a ambarcațiunii nu s-a păstrat, încărcătura oferă indicii extraordinare despre viața și activitățile comerciale din urmă cu aproape cinci milenii. Unele dintre vasele ceramice transportate de navă conțin încă reziduuri ale substanțelor depozitate în interior.
„Epava este o capsulă a timpului aflată pe fundul mării”, a declarat profesorul Hakan Öniz, de la Universitatea Akdeniz din Turcia, coordonatorul expediției Asociației de Arheologie Mediteraneeană.
O navă de 10 metri, scufundată în urmă cu aproape 5.000 de ani
Epava a fost descoperită în apropierea insulei Kekova, în provincia Antalya, pe coasta mediteraneeană a Turciei. Artefactele sunt împrăștiate pe o pantă subacvatică, la aproximativ 30 de metri sub suprafața apei.
Potrivit arheologilor, nava avea aproximativ 10 metri lungime și era folosită pentru transportul mărfurilor pe Marea Mediterană. Printre vestigiile recuperate se numără trei ancore mari din piatră și peste 30 de vase ceramice de depozitare, cunoscute sub numele de amfore.
Absența lemnului a făcut imposibilă datarea epavei prin metoda radiocarbonului, utilizată pentru determinarea vechimii materialelor organice. Cercetătorii au stabilit însă perioada în care s-a scufundat nava prin analiza formei și a caracteristicilor ceramicii.
Amforele descoperite la Kekova au două mânere, o proeminență în zona mediană și o bază plată. Acest model corespunde unor vase identificate anterior în Egipt și în Orientul Mijlociu, datate în urmă cu 4.400–4.700 de ani.
„Comparând tehnicile de decorare, putem spune cu certitudine că epava noastră datează din Epoca Bronzului timpuriu. Acest lucru este sigur în proporție de 100%”, a afirmat Hakan Öniz.
Misterul reziduurilor păstrate în amfore
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri este reprezentată de reziduurile găsite în interiorul unor vase ceramice. După recuperarea amforelor de către scafandri, cercetătorii au constatat că unele dintre ele păstraseră urme vâscoase și lucioase, în ciuda miilor de ani petrecuți sub apă.
Dr. Karin Sowada, arheolog la Universitatea Macquarie din Australia, a examinat vasele și a fost uimită de cantitatea de material rămasă în interior.
„M-am uitat în interior și era cât pe ce să leșin. Nu-mi venea să cred cât de mult reziduu se mai vedea. Nu era vorba doar despre câteva pete... O mare parte din acest material se păstrase”, a povestit cercetătoarea.
Echipa încearcă acum să determine natura exactă a substanțelor transportate. Printre ipoteze se numără uleiul de măsline, vinul și rășinile vegetale.
Există însă și posibilitatea ca reziduurile să provină din utilizări succesive ale vaselor. În Antichitate, amforele nu erau neapărat aruncate după o singură utilizare, ci puteau fi golite și refolosite timp îndelungat.
„Aceste amfore sunt uriașe – nu sunt obiecte pe care le expediezi undeva și apoi nu le mai vezi niciodată. Oamenii goleau vasele la sosire și, eventual, le foloseau apoi mulți, mulți ani”, a explicat Karin Sowada.
Unde se îndrepta nava și ce mărfuri transporta
Epava oferă informații importante despre rutele comerciale care traversau Marea Mediterană în urmă cu aproape cinci milenii. Cercetătorii cred că nava și-a început călătoria undeva de-a lungul coastei estice a Mediteranei.
Destinația ar fi putut fi orașul antic Troia, situat în nord-vestul actualei Turcii, sau Creta, unde s-a dezvoltat civilizația minoică. Deocamdată, traseul exact și natura încărcăturii nu au fost stabilite cu certitudine.
Navigația în apropierea insulei Kekova era periculoasă din cauza curenților puternici și a vânturilor, care au provocat scufundarea numeroaselor nave de-a lungul timpului. În regiune au fost identificate sute de epave, iar Asociația de Arheologie Mediteraneeană desfășoară cercetări pentru descoperirea și studierea acestora.
Pentru Hakan Öniz, importanța descoperirii nu se rezumă la obiectele recuperate, ci se extinde și asupra oamenilor care au construit nava, au pregătit marfa și au pornit în călătorie.
„Suntem primii oameni care au atins aceste obiecte după 5.000 de ani. Ne gândim mereu la marinari, la cei care au produs amforele și la persoana care le-a cărat pe umeri până la navă, precum și la femeile care își așteptau soții, care, din păcate, nu s-au mai întors”, a mărturisit arheologul.
Un nou record în arheologia subacvatică
Descoperirea de la Kekova devansează epava identificată în apropierea insulei Dokos, din sudul Greciei, considerată anterior cea mai veche din lume și datată în urmă cu aproximativ 4.200 de ani.
Un alt reper important este cea mai veche epavă cunoscută din care s-au păstrat elemente din lemn. Aceasta a fost descoperită în Marea Neagră, în largul coastelor Bulgariei, și datează de acum aproximativ 2.400 de ani.
Prin vechimea sa și prin starea remarcabilă a încărcăturii, epava de la Kekova le oferă cercetătorilor o perspectivă rară asupra comerțului maritim, a tehnicilor de transport și a vieții oamenilor din Epoca Bronzului timpuriu.
