Cum se descurca alte tari in cazul unor dezastre naturale. Care este secretul masurilor eficiente
Mai multe state, intre care SUA, Marea Britanie, Franta, Belgia au elaborat mecanisme nationale speciale de raspuns in cazul unor situatii de urgenta. Iata cum reactioneaza fiecare tara in caz de dezastre naturale.
Statele Unite:
In Statele Unite, primul raspuns in cazul unui dezastru revine serviciilor de urgenta locale, acestea putand primi ajutor din partea municipalitatilor invecinate, a statului si a agentiilor de voluntari.
In cazul unei catastrofe, daca autoritatile locale solicita ajutor, pot fi mobilizate resurse federale prin intermediul Agentiei Federale pentru Managementul Dezastrelor (FEMA) din cadrul Departamentului pentru Securitate Interna.
Aceasta se ocupa de operatiuni de salvare si cautare, furnizare de energie electrica, alimente, apa, adapost si alte nevoi de baza.
O situatie de dezastru major poate fi declarata dupa un uragan, un cutremur, inundatii, o tornada sau un incendiu de amploare care sa depaseasca posibilitatile de gestionare ale statului sau guvernelor locale.
Programele de ajutor in caz de dezastru sunt de trei tipuri: asistenta individuala, asistenta publica si diminuarea riscurilor.
1. Asistenta individuala - Imediat dupa declararea dezastrului, echipele specializate vin la fata locului si infiinteaza un birou central pentru coordonarea eforturilor de recuperare.
Un numar de telefon gratuit este publicat pentru a fi folosit de locuitorii afectati si de antreprenorii care vor sa furnizeze asistenta.
Sunt deschise centre speciale pentru ca persoanele afectate sa se poata intalni cu reprezentantii programului si sa poata obtine informatii despre ajutorul disponibil si procesul de recuperare.
2. Asistenta publica - Este un ajutor oferit statului sau guvernelor locale pentru a-si plati o parte din costurile de reconstructie. In general, programul de asistenta publica plateste 75% din costurile proiectului aprobat.
Asistenta publica poate include si indepartarea molozului, masuri de protectie de urgenta, repararea proprietatilor publice avariate, imprumuturi necesare comunitatilor pentru functionarea de baza a guvernului si granturi pentru scolile publice.
3. Reducerea riscurilor - Persoanele afectate de dezastru si entitatile publice sunt incurajate sa evite riscurile privind vietile omenesti sau proprietatile.
Astfel, printre masurile adoptate se numara inaltarea sau relocarea caselor afectate in mod frecvent de inundatii, consolidarea cladirilor pentru a le face mai rezistente la cutremure sau rafale puternice de vant, adoptarea si punerea in aplicare a unor coduri si standarde adecvate de catre autoritatile locale, statale si federale.
Marea Britanie:
Marea Britanie si-a ajustat masurile privind gestionarea situatiilor de urgenta in urma protestelor camionagiilor din anul 2000, a inundatiilor grave din acelasi an si a crizei din 2001 generata de febra aftoasa, adoptand Civil Contingencies Act 2004 (CCA), care stabileste organizatiile responsabile si defineste raspunsul acestora in situatii de urgenta.
O situatie de urgenta, definita prin CCA, este "o situatie sau o serie de evenimente care ameninta sau provoaca pagube grave in ceea ce priveste bunastarea oamenilor, a mediului sau securitatii Marii Britanii".
Structura gestionarii situatiilor de urgenta in Marea Britanie este descentralizata. Majoritatea acestor situatii si incidente, in functie de amploare sau complexitate, sunt administrate la nivel local, fara implicarea Guvernului central (prin Civil Contingencies Secretariat).
Agentiile locale sunt intotdeauna primele care reactioneaza si cele care poarta povara gestionarii situatiilor de urgenta. In majoritatea cazurilor, politia este considerata unul dintre actorii importanti in reactia la dezastrele locale.
Daca incidentele si urgentele au un impact mai mare si se soldeaza cu victime, devin necesare sprijinul, implicarea si coordonarea Guvernului central.
Prin implicarea Guvernului central, este activata celula de criza "Cobra". Componenta "Cobra" va depinde de natura incidentului, dar aceasta este prezidata de obicei de premier sau de un al ministru important.
Gestionarea situatiilor de urgenta in Franta:
In Franta exista un plan pentru mobilizarea si coordonarea, sub autoritatea unica a prefectului, a actorilor care se ocupa de securitatea civila dincolo de nivelul de raspuns curent sau zilnic.
Acesta se numeste ORSEC (Organizatia de raspuns si securitate civila) si are ca scop dezvoltarea pregatirii tuturor actorilor, publici sau privati, care pot interveni in domeniul protectiei populatiei.
Prefectul preia conducerea operatiunilor de salvare in cazuri definite de lege, in special atunci cand consecintele situatiei depaseste limitele sau capacitatile autoritatilor locale.
In Belgia:
In urma unor evenimente importante produse in anii '80, Guvernul belgian a constatat ca nu dispune de un serviciu civil permanent si de o infrastructura permanenta de gestionare a crizelor. Astfel ca in 1986 a creat Centrul Guvernamental de Coordonare si Criza (CGCCR).
Belgia dispune, astfel, de un Plan general de Urgenta si Interventie (PGUI), stabilit de autoritatea competenta (primarul sau guvernatorul provinciei) si care contine liniile directoare ale modului de interventie si coordonare a serviciilor de salvare atat la nivel operational, cat si strategic, in cazul unei catastrofe.
Situatiile de urgenta sunt coordonate la nivel comunal, provincial si federal. Nivelul de gestionare a crizei (si planificarea situatiei de urgenta) este delimitat pe baza unor criterii cum ar fi: faptele, intinderea geografica, numarul victimelor, efectele asupra mediului, repercusiunile economice si sociale, mijloacele necesare, natura situatiei de urgenta.
Sursa: Mediafax
Etichete: SUA, europa, organizare, situatii de urgenta,
Dată publicare:
14-02-2012 15:53
