„Vom încheia acest conflict în condițiile «America First» alese de președintele Trump, nu de altcineva, așa cum este normal”, a declarat secretarul Apărării la Pentagon.
Comentariul său amintește însă inevitabil de o altă promisiune, făcută în 2001.
„Acest conflict a început la momentul și în condițiile altora; se va încheia în felul și la ora alese de noi”, spunea președintele George W. Bush unei națiuni traumatizate de atacurile din 11 septembrie. La scurt timp, el a angajat America în războaie care au durat aproape două decenii.
Ecoul istoriei alimentează temerile că această administrație nu ține cont de lecțiile sângeroase ale trecutului recent.
Dimensiunea pariului făcut de Donald Trump prin lansarea unui război alături de Israel — care a dus deja la asasinarea liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei — este ilustrată de amploarea posibilelor rezultate.
Riscul este ca un conflict pornit dintr-o justificare discutabilă să arunce haosul în Orientul Mijlociu, să ucidă mii de civili și să alimenteze noi atacuri teroriste împotriva americanilor în anii următori.
Există însă și un scenariu alternativ pentru un președinte care a îndrăznit să atace Iranul, lucru pe care predecesorii săi nu l-au făcut. El ar putea obține o victorie strategică dacă neutralizează amenințarea regională reprezentată de un inamic declarat al SUA de aproape 50 de ani și catalizează apariția libertății în Iran.
„Acest război lansat de Trump este nejustificat și ilegal. Asta nu înseamnă neapărat că va fi un eșec”, a declarat istoricul și analistul de politică externă Max Boot, într-o conferință a Council on Foreign Relations, criticând totodată aroganța președintelui.
SUA promit escaladarea războiului
Pe măsură ce războiul intră în a patra zi, SUA și Israelul promit să intensifice atacurile asupra Iranului. Conducerea rămasă la Teheran pare hotărâtă să provoace haos regional.
Trei scenarii principale par posibile:
► Cel mai optimist scenariu ar fi ca zilele de atacuri aeriene asupra instrumentelor de represiune ale statului iranian să declanșeze o revoltă populară. Un nou Iran ar putea transforma Orientul Mijlociu.
► O variantă mai complicată, și poate mai probabilă, este ca liderii supraviețuitori să construiască un nou regim. Totuși, operațiunea americană ar putea avea succes dacă distruge capacitățile nucleare, de rachete și militare care fac din Iran o amenințare regională. Acesta ar putea fi un rezultat acceptabil pentru Israel, dar ar putea genera viitoare războaie pentru a împiedica refacerea acestor capacități.
► Cel mai pesimist scenariu este ca Iranul să ajungă într-o situație similară Libiei, cu un vid de putere într-un stat slăbit de ani de autoritarism. Ar putea izbucni lupte între facțiuni sau un război civil, exportând haos, provocând o criză a refugiaților și lăsând stocurile de uraniu vulnerabile în fața grupărilor extremiste.
Unde ar putea merge totul prost
Dacă americanii sunt confuzi cu privire la ce urmează, nu este surprinzător, deoarece administrația își schimbă constant justificarea pentru război.
Trump a vorbit despre schimbarea regimului și despre dorința de a oferi iranienilor libertatea. A promis să distrugă un program nuclear despre care afirmase deja că fusese anihilat. Hegseth a subliniat necesitatea răzbunării pentru americanii uciși în atacuri teroriste iraniene sau de miliții susținute de Iran în timpul ocupației Irakului. Secretarul de stat Marco Rubio a susținut că SUA au declanșat un război preventiv deoarece Israelul plănuia să atace Iranul, iar trupele americane din regiune ar fi fost ținta represaliilor.
Dacă această logică neclară reflectă o administrație care nu știe exact de ce a intrat în război, campania ar putea fi deja în dificultate.
„Nu există cu adevărat o strategie clară. Și trebuie să auzim de la președinte ce își dorește”, a declarat senatoarea democrată Jeanne Shaheen. „Aceasta este o oportunitate pentru un moment de cotitură real în Orientul Mijlociu, dacă avem succes. Dar nu este deloc clar cum se va desfășura.”
Pentru Trump însă, imprecizia este o caracteristică, nu o anomalie.
Totuși, chiar și simpla conturare a unor scenarii pozitive pentru Iran ignoră blestemul politicii externe americane de după al Doilea Război Mondial: ceea ce pare logic și probabil la Casa Albă se poate prăbuși la contactul cu realitatea Orientului Mijlociu.
Washingtonul a elaborat numeroase strategii pentru a câștiga războiul din Afganistan și a trimis suplimentări de trupe pentru a înăbuși insurgența din Irak. Totuși, America a părăsit aceste conflicte fără victorie.
Ironic, Trump însuși a atins această temă în timpul primului său turneu extern din al doilea mandat, în Arabia Saudită: „Așa-zișii «constructori de națiuni» au distrus mai multe țări decât au construit — iar intervenționiștii au intervenit în societăți complexe pe care nici măcar nu le înțelegeau.”
Însă Trump ar putea fi vinovat de o altă lipsă de înțelegere.
Deși părea să facă progrese în negocierea unui acord nuclear cu Teheranul, nu i-a oferit niciodată lui Khamenei o ieșire onorabilă. În schimb, a cerut capitulare totală. Și, investind atât de mult din propriul prestigiu în negocieri, și-a
