Plecarea unui purtător de cuvânt ar putea părea, așadar, o nimica toată pentru „mesagerul șef”. Însă plecarea lui Karoline Leavitt, anunțată miercuri, reprezintă o pierdere personală și politică semnificativă. Vidul pe care îl va lăsa în urmă va scoate în evidență rolul ei de membru esențial al cercului de consilieri ai președintelui, comentează CNN, scrie News.ro.
Karoline Leavitt este mult mai mult decât o purtătoare de cuvânt. Leavitt înțelege esența lui Trump. Ea a fost o figură de frunte în atacul din al doilea mandat al acestuia asupra instituțiilor de control din Washington - în acest caz, presa politică tradițională de la Washington. La fel ca șeful ei, a ieșit din tiparele funcției sale. Și, prin provocările neîncetate la adresa reporterilor, a scos la iveală fisurile jurnalismului tradițional în era rețelelor sociale.
Leavitt a declarat miercuri pe rețelele sociale că, de la nașterea celui de-al doilea copil al său, o fetiță, pe 1 mai, și-a dat seama că nu poate fi mama pe care o merită copiii ei, dedicând în același timp „timpul, energia și atenția constante” pe care le cere slujba sa.
Trump, poate pentru a-și atenua șocul provocat de plecarea unei tinere de 28 de ani pe care o lăudase ca fiind una dintre „cele mai de încredere colaboratoare” ale sale, a anunțat că Leavitt va continua să activeze în calitate de consilier extern.
A fi purtător de cuvânt al lui Trump nu este deloc ușor. Termenul „disciplină în transmiterea mesajelor” este un oximoron în această administrație. Nimeni, inclusiv el însuși, nu știe ce va spune președintele de la un minut la altul. Își schimbă politica dintr-o clipă în alta, contrazicându-și atât înalții funcționari, cât și pe sine însuși.
Iar Trump este un maestru al manipulării mass-media. De zeci de ani, el îi demonizează, îi flatează și îi manipulează pe jurnaliști. S-a bucurat de rolul de personaj negativ al tabloidelor newyorkeze din anii 1980, pe măsură ce și-a construit imaginea de magnat imobiliar și vedetă. El intuiește setea mass-media de titluri în continuă schimbare și o folosește ca pe un instrument de distragere a atenției.
Zelul lui Trump pentru conflict, disprețul față de etichetă și disponibilitatea de a spune lucruri scandaloase au creat o alchimie atunci când ascensiunea sa politică a coincis cu explozia rețelelor sociale. El a folosit noua tehnologie pentru a-și injecta personalitatea vulcanică în fluxul politic al națiunii, ocolind presa tradițională folosită drept canal de comunicare de către predecesorii săi.
Așa că poate nici nu are nevoie de un alt purtător de cuvânt.
Karoline Leavitt, greu de înlocuit
Îi va fi greu să înlocuiască combinația de abilități a lui Leavitt. Ea vorbește „MAGA” mai fluent în fața camerelor decât oricine, cu excepția președintelui. Briefingurile ei sunt mai puțin încercări de a explica politica sau de a transmite mesaje codificate liderilor străini, cât demonstrații de sfidare în stilul lui Trump.
Susținătorii președintelui o iubesc nespus pe Leavitt. Atacurile ei la adresa unor reporteri celebri amintesc de strigătele rebele din prima campanie a lui Trump. Ea răspunde rar direct la o întrebare - preferând să atace motivele sau mentalitatea reporterilor aruncați în rolul de figuranți în spectacolul lui Trump.
Luna trecută, Leavitt a stat alături de președinte la Dineul Asociației Corespondenților de la Casa Albă, care a fost reprogramată după ce un bărbat înarmat a încercat să pătrundă cu forța la evenimentul anual din aprilie. Acea seară, pe care Trump a petrecut-o insultând jurnaliștii în termeni virulenți și personali, va servi acum ca o metaforă de rămas-bun pentru mandatul ei.
De asemenea, este oarecum potrivit faptul că Leavitt și-a anunțat demisia în mijlocul unei controverse privind posibilitatea ca reporterii de pe Air Force One să fi fost folosiți ca momeală în timpul zborului secret al președintelui din Turcia, în urma unei alerte de securitate, luna trecută.
Mandatul lui Leavitt va rămâne în istorie ca unul devastator pentru ideea tradițională conform căreia presa joacă un rol vital în tragerea la răspundere a președinților.
Echipa sa a preluat controlul asupra sistemului de acreditare gestionat de mult timp de Asociația Corespondenților Independenți. Ea a decis cine avea acces la evenimentele prezidențiale și cine zbura cu Air Force One. A adăugat servicii de streaming, prezentatori de radio conservatori locali, podcasteri și personalități din mișcarea MAGA în corpul permanent de presă.
Criticii au văzut în aceasta o încercare de a introduce propagandiști care să-l trateze cu indulgență pe Trump. Susținătorii săi au salutat ceea ce au considerat o distanțare mult așteptată a ceea ce ei privesc drept mass-media de elită liberală.
O amenințare pentru presa tradițională
Într-o controversă uriașă care a simbolizat disprețul administrației față de mass-media tradițională, Leavitt - sub îndrumarea lui Trump - a interzis Associated Press accesul la anumite evenimente de presă de la Casa Albă, iar un reporter al agenției a fost exclus de pe Air Force One. AP, care are mii de clienți în SUA și în întreaga lume, refuzase să-și modifice ghidul de stil pentru a reflecta ordinul executiv al lui Trump de a redenumi Golful Mexicului în „Golful Americii”.
Briefingurile lui Leavitt au făcut ca „faptele alternative” lansate de echipa media a lui Trump din primul mandat să pară blânde prin comparație. Ea își începea briefingurile cu monologuri extrem de tendențioase, care lăudau în mod hiperbolic realizările lui Trump. Spectacolele aminteau de emisiunile din prime time de la televiziunile conservatoare - o lume în care ea își va găsi cu siguranță un viitor profitabil odată ce copiii ei vor crește.
Între orice administrație și mass-media apar tensiuni. Relațiile dintre echipa președintelui George W. Bush și jurnaliști erau adesea fragile. Acrimonia dintre jurnaliști și consilierii președintelui Barack Obama a contrazis ideile conservatoare potrivit cărora jurnaliștii ar fi fost de partea puterii. Iar biroul de presă al președintelui Joe Biden a fost deosebit de irascibil. Însă Trump a amenințat rolul constituțional al presei în republică ca niciodată până acum.
Deputatul democrat James Walkinshaw a declarat miercuri, în emisiunea „The Arena” de la CNN, că nu se îndoiește de sinceritatea lui Leavitt atunci când invocă motive familiale pentru plecarea sa. Dar a adăugat: „Este o slujbă grea. Este o slujbă în care, pentru a fi purtătorul de cuvânt al lui Donald Trump, trebuie să negi în mod deliberat realitatea în fiecare zi”. Legislatorul din Virginia a adăugat: „Cred că moștenirea ei va fi aceea de a degrada și mai mult relația dintre Casa Albă și presă”.
Temerile jurnaliștilor
Deși conferințele de presă ale lui Leavitt sunt confruntări regizate pentru televiziune, ea se comportă adesea mai colegial cu reprezentanții presei departe de camerele de filmat. De obicei, ea este disponibilă pentru jurnaliști, iar legătura de încredere pe care o are cu Trump înseamnă că se află în aceeași încăpere cu comandantul suprem în momentele decisive. Acest privilegiu este important pentru jurnaliști și consolidează credibilitatea purtătorilor de cuvânt de vârf. Există temeri că, odată cu plecarea lui Leavitt, jurnaliștilor le va fi și mai greu să relateze despre procesul decizional al unui președinte imprevizibil și aproape necontrolat.
Dacă președintele nu alege un înlocuitor care face deja parte din cercul său restrâns, succesorul lui Leavitt ar putea să nu aibă autenticitatea care a făcut-o o voce autoritară pentru administrație. Majoritatea administrațiilor de la Casa Albă pregătesc unul sau mai mulți secretari de presă adjuncți pentru funcția de vârf, care, de obicei, îi epuizează pe titulari în câțiva ani. Lipsa unui plan vizibil de succesiune pentru Leavitt va alimenta speculațiile că Trump ar putea prelua pur și simplu întreaga sarcină asupra sa.
Leavitt va rămâne întotdeauna o eroină pentru baza electorală a lui Trump. Iar influența ei ar putea depăși durata celui de-al doilea mandat al lui Trump, întrucât echipele din Aripa de Vest se bazează adesea pe tehnicile celor care le-au precedat. Un viitor președinte, fie el democrat sau republican, s-ar putea să ezite să cedeze voluntar puterea presei.
În cel de-al doilea mandat al său, Trump dă adesea impresia că își exercită puterea pentru a se asigura că nimic nu va mai fi vreodată la fel. În Leavitt, el a avut o parteneră loială și eficientă.
