Antony Blinken: „NATO este cea mai bună garanţie împotriva războiului, cel mai bun mod de a preveni conflictele”
NATO este "cea mai bună garanţie împotriva războiului", a asigurat marţi secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, la sosirea sa la Bruxelles, relatează EFE.
"NATO este cea mai bună garanţie împotriva războiului, cel mai bun mod de a preveni conflictele, de a asigura securitatea colectivă", a afirmat Blinken într-o declaraţie de presă, în care a reamintit că, prin aderarea la NATO, "fiecare aliat îşi ia angajamentul că un atac asupra unuia (dintre aliaţi) este un atac împotriva tuturor".
Prin urmare, Alianţa Nord-Atlantică reprezintă "cea mai bună modalitate de a descuraja o agresiune", a subliniat şeful Departamentului de Stat al SUA.
El a spus că statele membre ale NATO împărtăşesc "îngrijorarea cu privire la agresiunea în desfăşurare împotriva Ucrainei", ceea ce "nu face decât să ne întărească hotărârea de a ne asigura că Ucraina are ceea ce îi trebuie pentru a face faţă situaţiei cu care se confruntă pe câmpul de luptă".
În egală măsură, "trebuie să ne asigurăm că Ucraina are ceea ce îi trebuie pentru a face faţă atacurilor asupra infrastructurii sale energetice", întrucât "încă o dată, (preşedintele rus Vladimir) Putin încearcă să folosească iarna ca armă", încercând să îngheţe oamenii în casele lor sau să-i lase fără electricitate, a spus Blinken.
Sprijinul pentru Ucraina va face obiectul unei discuţii, marţi, în cadrul unui dineu de lucru cu ministrul ucrainean de externe, Andrii Sibiga, o reuniune la care va participa şi noul Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi securitate, Kaja Kallas, despre care aliaţii spun că stă la baza acţiunii coordonate UE-NATO.
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a sugerat săptămâna trecută că s-ar putea ajunge la un acord de încetare a focului în războiul din Ucraina dacă teritoriul pe care îl controlează în prezent Kievul ar fi "sub umbrela NATO, iar ulterior ar putea negocia cu Rusia - pe cale diplomatică - returnarea restului teritoriului ocupat.
Din punctul de vedere al surselor diplomatice aliate, această opţiune nu ar fi lipsită de sens.
NATO coordonează în prezent livrarea de echipamente militare şi misiuni internaţionale de instruire a soldaţilor ucraineni de la o bază americană din Germania.
Aliaţii intenţionează să îşi menţină sprijinul faţă de Kiev, însă învestirea lui Donald Trump în funcţia de preşedinte al SUA în ianuarie adaugă incertitudine acestui sprijin, având în vedere declaraţiile sale din timpul campaniei electorale, potrivit cărora el va rezolva războiul în "24 de ore", dar fără să spună vreodată cum.
Ucraina a declarat că nu se va mulţumi cu nimic mai puţin decât aderarea la NATO pentru a-şi garanta securitatea în viitor, chiar dacă se aşteaptă ca Alianţa să nu ia în considerare solicitarea sa de a primi o invitaţie imediată de aderare în cadrul reuniunii miniştrilor de externe din această săptămână, notează Reuters.
Într-o scrisoare adresată omologilor săi din NATO înaintea reuniunii, ministrul ucrainean de externe, Andrii Sibiga, a declarat că o invitaţie ar elimina unul dintre principalele argumente ale Rusiei pentru a-şi purta războiul - împiedicarea Ucrainei să adere la alianţă.
Deşi NATO a declarat că Ucraina i se va alătura într-o zi şi că drumul său către aderare este "ireversibil", Alianţa nu a stabilit o dată exactă şi nu a lansat o invitaţie. Diplomaţi europeni au declarat că, în prezent, nu există un consens între cei 32 de membri ai Alianţei în acest sens.
Unii analişti şi diplomaţi au sugerat că Ucraina ar putea primi garanţii de securitate de la ţări occidentale luate individual, mai degrabă decât de la NATO ca bloc întreg.
Keith Kellogg, un general în rezervă numit recent de preşedintele ales al SUA, Donald Trump, în funcţia de trimis special al acestuia pentru Ucraina şi Rusia, a fost coautorul unui document la începutul acestui an în care se solicita amânarea aderării Ucrainei la NATO "pentru o perioadă extinsă" în schimbul unui "acord de pace cu garanţii de securitate".
Dar Ucraina a insistat că nu va accepta nimic mai puţin decât aderarea la NATO, subliniind experienţa sa cu Memorandumul de la Budapesta, semnat cu 30 de ani în urmă, în virtutea căruia a renunţat la armele nucleare în schimbul unor garanţii de securitate din partea marilor puteri, care s-au dovedit lipsite de valoare.
