Anders Behring Breivik, criminalul care a indoliat o tara. Portretul monstrului cu ochi albastri
Anders Behring Breivik a devenit, sub aparenta unui individ politicos si oarecum banal, unul dintre cei mai sangerosi ucigasi din istorie, motivat de ura fata de islam si multiculturalism, relateaza AFP.
Inalt, blond si atent cu tinuta sa, extremistul de dreapta a recunoscut ca a ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011 deschizand focul asupra unei reuniuni a tinerilor laburisti dupa ce a detonat o bomba in apropiere de sediul Guvernului.
Carnagiul s-a vrut "un atac preventiv impotriva tradatorilor patriei", a explicat el in cadrul unei audieri la inceputul lui februarie.
Breivik s-a nascut la 13 februarie 1979 si in niciun moment anturajul sau nu a banuit drama ce urma sa se petreaca. Potrivit marturiilor sale, Breivik a avut o copilarie obisnuita, cu un tata diplomat si mama infirmiera, care s-au despartit la scurt timp dupa nasterea sa.
"Am avut o educatie privilegiata, cu persoane responsabile si inteligente in jurul meu", va scrie el in partea autobiografica a manifestului sau, difuzat in ziua masacrului.
El a crescut alaturi de mama sa si sora sa vitrega intr-o familie de conditie medie, sustine el, si nu a avut niciodata probleme cu banii, singurul sau repros fiind acela ca a avut "prea multa libertate".
De la o varsta frageda, serviciile sociale au avertizat in legatura cu o posibila lipsa de ingrijire. "Anders este un copil pasiv care fuge un pic de contactul uman, un pic anxios (...) cu un zambet fals si dezarmant", scria un psiholog, in timp ce copilul avea doar patru ani.
"In mod ideal, el ar trebui plasat intr-o familie stabila", adauga el in acest raport divulgat de presa norvegiana. Mesajul nu este urmat de efecte si tatal, la randul lui, esueaza in justitie in a obtine custodia fiului sau.
Dupa acest episod, copilaria lui Anders Behring Breivik pare sa urmeze un drum linear si fara probleme speciale. "Era un baiat obisnuit, dar inchis. Nu se interesa de politica in perioada respectiva", marturiseste tatal sau presei norvegiene. Diplomatul suspenda totusi orice legatura cu fiul sau adolescent atunci cand acesta, in plina perioada hip-hop, incepe sa deseneze graffiti.
Fostii sai colegi il descriu pe Anders Behring Breivik ca pe o persoana discreta, care se straduieste de multe ori sa isi gaseasca locul, nu neaparat liderul natural ce pretinde el ca este.
El a renuntat la liceu la varsta de 18 ani, fara sa isi termine scolarizarea, pentru a imbratisa o cariera politica: el tocmai aderase la miscarea tinerilor din partidul Progresului (FrP), formatiune de dreapta populista si antiimigratie, unde detinea responsabilitati locale.
Ulterior el se va alatura FrP. El se indeparteaza de partid circa zece ani mai tarziu, considerandu-l prea deschis "perspectivelor multiculturale" si "idealurilor suicidare ale umanismului".
Desi criticile sale fata de islam, multiculturalism si marxism sunt omniprezente pe Internet, o arena pe care este foarte activ, Breivik se considera "mai degraba tolerant" si "relaxat" in autoportretul sau. "Deoarece am fost expus la decenii de indoctrinare multiculturala, simt nevoia sa subliniez ca de fapt eu nu sunt rasist si ca nu am fost niciodata", scrie el, precizand ca a avut "zeci de prieteni care nu erau norvegieni in tinerete".
Pe profilul sau de Facebook, Breivik se declara "conservator", "crestin" si fan al jocurilor video ca "World of Warcraft" si "Modern Warfare 2" care, va afirma el mai tarziu, l-au ajutat sa se antreneze in a trage cu arma.
Cum a devenit un criminal cu sange rece
La 22 iulie pe insula Utoeya, el a ucis cu sange rece 69 de persoane, in special adolescenti, ceea il face autorul celui mai sangeros atac comis cu o arma de foc de catre o singura persoana. Inainte, el a ucis alte opt persoane detonand o camioneta capcana in cartierul ministerelor din Oslo. Acte "atroce dar necesare", potrivit lui, si pe care le-ar fi comis singur, dupa ce le-a planificat indelung.
Potrivit manifestului sau, Anders Behring Breivik se lanseaza in 2002 intr-o cruciada ideologica in cadrul "Cavalerilor Templieri", o organizatie a carei existenta politia nu a putut-o demonstra, si decide sa treaca la acte in toamna lui 2009.
Acest barbat, de o curtoazie dezarmanta, incepe de atunci sa pregateasca in cele mai mici detalii atacurile cele mai sangeroase comise pe teritoriul norvegian dupa al Doilea Razboi Mondial, avand grija sa nu ridice suspiciuni.
El este exemplul tipic de "lup solitar" care traieste izolat in apartamentul mamei sale inainte de a se muta la o ferma inchiriata pentru a putea obtine in cea mai mare discretie ingrasamintele necesare confectionarii bombei sale. "Pentru mine, avea aerul unui individ obisnuit", va marturisi un vecin al mamei sale la o zi dupa carnagiu.
O astfel de premeditare, o astfel de minutiozitate si o astfel de aptitudine de a trece prin ochiurile panzei tesute sunt ele compatibile cu o psihoza care sa il faca iresponsabil penal, asa cum au conchis doi experti psihiatri mandatati de justitie? Multe voci considera ca nu dar misiunea de a decide le va reveni judecatorilor de la tribunalul din Oslo.
