Românii rupţi de lume, care îşi fac viaţa după orarul vaselor. "La noi şi asfaltul e bio"
Campania "Săracă Deltă bogată" continuă cu un nou episod tulburător. În Delta Dunării întreaga existenţă a localnicilor depinde de orarul vaselor de pasageri.
Tot ce reprezintă viaţa se transporta cu vaporul: de la mâncare, şi până la medicamente. Costa dublu față de restul ţării, din cauza încărcărilor şi a descărcărilor.
Lucrurile se pot schimba, dacă ar exista investiţii în porturi, Tulcea ar ajunge un nod de legătură pentru căile navigabile, iar drumurile asfaltate nu ar fi mai proaste decât cele de pământ.
Portul Tulcea, poarta de intrare în Delta Dunării
Aceeaşi imagine dezolantă de ani de zile. Pe mal este agitaţie. Nava de pasageri Moldova pleacă spre Sulina, unde ajunge de trei ori pe săptămână. Cu ea, localnicii îşi cara tot ce au nevoie. Vaporul devine un uriaş magazin plutitor.
Transportul este subvenţionat de stat. Manipularea se plăteşte însă. De două ori: la încărcat şi la descărcat. Toate aceste costuri se reflectă în preţurile produselor, care aproape că se dublează. Până la Sulina este un drum pe apă de 67 de kilometri, pe care nava Moldova îl face în 4 ore.
La Sulina ai impresia că tot oraşul s-a adunat să întâmpine nava. Pentru localnici asta e normalitate. Pentru noi, cei care trăim înconjuraţi de şosele şi nu de ape, scenele sunt rupte parcă dintr-o altă lume.
Aşa trăiesc zece mii de oameni din toată Delta. Înconjuraţi de ape, cu viaţa planificată în funcţie de orarul navelor de pasageri care nu au curse însă în fiecare zi. Spre şi dinspre Tulcea.
Şalupele rapide sunt scumpe şi sunt folosite doar pentru urgenţe. O ambarcaţiune închiriată pentru un drum de la Sulina la Tulcea costa între 7 şi 800 de lei, depinde de negociere.
Lemnele, materialele de construcţie, utilajele sau maşinile, sunt aduse cu gabara. Cine o vrea doar pentru el costa aproximativ 1.000 de euro, cu tot cu operaţiuni de încărcare.
Avem 616 kilometri de cai navigabile. Serviciul public de transport fluvial, subvenţionat de stat, este disponibil doar pe jumătate dintre ele, pe cinci rute separate de pe cele trei braţe ale Deltei. Rutele se scot la licitaţie o dată la 4 ani de către Ministerul Transporturilor.
În 2016 a participat o singură firmă, Navrom Delta care operează navele de pasageri existente încă de dinainte de '89. Doar câteva au fost modernizate.
Oamenii îşi duc produsele până la gară fluviala după care acestea sunt încărcate pe nava aflată la câteva sute de metri distanţă. Mai simplu ar fi fost ca vaporul să tragă în faţa gării, la cele două pontoane ale APDM, adică ale Administraţiei Porturilor Dunării Maritime, aflată în subordinea Ministerului Transporturilor. La APDM este un director provizoriu, după ce fostul manager a fost condamnat pentru luare de mită.
De pe un mal pe celelalat al Dunării nu se poate traversa fluvial decât cu bacul. Ambarcaţiunile sunt vechi şi ruginite şi sunt operate de tot felul de firme private. E greu de spus cum de au putut fi autorizate pentru transport.
Cu bacul am trecut şi noi Dunărea, la Nufăru. Am vrut să vedem drumurile din Maliuc, o comună de 1000 de locuitori, izolată de apă.
La nici 20 de km de Tulcea se afla comuna Maliuc formată din cinci sate. Pentru a ajunge acolo trebuie să iei bacul. Iarna, ultimele curse sunt la ora 17, iar vara la ora 19.
Pentru maşină am plătit 25 de lei. Ajunşi pe celălalt mal, la Ilganii de Sus, am mers pe un drum comunal care străbate patru sate. 20 de kilometri i-am parcurs într-o oră. Există o singură porţiune asfaltată, în Partizani. La capăt de drum, la Gorgova, într-un sat de 150 de suflete, localnicii fac haz de necaz: "E bio la noi, totul este bio".
În comuna Maliuc, cu un milion de euro, fonduri europene, se vor asfalta doar străzile din interiorul satelor, nu şi legăturile dintre ele.
Primăriile nu pot obţine mai mulţi bani pentru că nu au legătură cu drumurile judeţene şi naţionale, aşa cum cer ghidurile de finanţare. Din păcate, nici guvernanţii noştri nu au făcut demersuri pe lângă Uniunea Europeană să explice situtia specială a Deltei şi să obţină o derogare. În urma lor, satele din Delta rămân cu drumurile de pământ. Şi ici colo cu câte un petec de asfalt.
Ne-am întors la Tulcea ca să putem trece cu un alt bac, spre singurul drum judeţean din centrul Deltei. Sunt 70 de kilometri care fac legătura între Tudor Vladimirescu şi Chilia Veche. Localnicii ne-au recomandat să ocolim drumul marcat şi să mergem pe unul de pământ, pe lângă culturile oamenilor, că e mai bun. Am înţeles repede de ce.
Am făcut un drum de 60 de kilometri în două ore. Am ajuns aici bine zdruncinaţi. Dacă eşti turist, nu te mai întorci.
48 de milioane de euro ar costa reparaţia acestui drum. Dar cum un fost concesionar al zonei a atacat în instanţă, cărţile funciare de pe traseu nu se pot obţine bani europeni până când nu se clarifică situaţia. Iar din bani locali ... Nicio şansă.
Fără transport, Delta nu se poate dezvolta şi nu poate atrage investitori. O spune Banca Mondială în strategia de dezvoltare durabilă a zonei. Estimările arată că dacă vom învesti în infrastructura de transport, am putea creşte numărul pasagerilor cu peste 170 de mii, până în 2020. Dar pentru asta trebuie mai întâi să asfaltăm drumurile, să modernizăm porturile, să consolidăm malurile şi să facem pontoane de acostare.
Avem şi bani europeni la dispoziţie: un miliard de euro. Dar cum tocmai acum ministrul Transporturilor vrea să schimbe legea care reglementează transportul judeţean, nu se întâmplă nimic. Oamenii locului continua să trăiască izolaţi, sub asediul apelor.
Pro TV
Pro TV
Pro TV
ULTIMELE ȘTIRI
CELE MAI CITITE
Etichete: campanie, delta dunarii, fonduri europene, mal, sulina, transport, tulcea,
