Cosul de gunoi care costa 310 EURO. Statul risipeste banii romanilor, iar apoi se imprumuta la FMI
Institutul de Politici Publice a publicat recent un studiu detaliat a carui concluzie este ca din 19,8 miliarde de euro cheltuite in 2009 si 2010 pentru achizitii publice, 4,5 miliarde de euro ar fi putut fi economisite.
Economiile s-ar fi putut realiza daca ar fi existat o minima preocupare pentru standardizarea in intervale rezonabile a preturilor la care autoritatile publice achizitioneaza diferite servicii si produse.
In fiecare an, statul incheie contracte de 20 de miliarde de euro, aproape cat a imprumutat de la Fondul Monetar International. Culmea este ca aceleasi produse au preturi care difera de la simplu la dublu in functie de licitatie.
Astfel, primaria din Galati da 13 lei pentru un top de hartie A4, iar Ministerul Administratiei, doar 7,5.
Ministerul Dezvoltarii plateste firma de curatenie cu 20.000 de lei in timp ce Ministerul Muncii obtine aceleasi servicii la un sfert din pret.
Iar o banca amplasata pe strada costa la Calarasi de trei ori mai mult decat o banca din Resita.
Ajungem si la Brasov unde primaria da, atentie, 310 euro pentru un cos de gunoi.
In plus, din incompetenta sau reavointa, de multe ori statul cumpara aceleasi produse la preturi mai mari decat companiile private. Pe benzina, de exemplu, da cu pana la 11% mai mult, pe ulei pentru gatit la fel, iar pentru un kilogram de cartofi da cu pana la 30 de procente peste pretul pe care il plateste o companie privata.
Multe licitatii sunt adjudecate la un pret, apoi valoarea lor se dubleaza fara nicio explicatie.
In aprilie 2010, Consiliul Judetean ilfov semneaza un contract pentru reabilitarea drumurilor judetene in valoare totala de 41 de milioane de euro. In doar sapte luni la acelasi contract sunt adaugate alte zece acte aditionale castigate de aceeasi firma, care dubleaza practic valoarea contractului
In 2 ani, institutiile statului au cheltuiut 450 de milioane de euro pe combustibili si au cumparat masini in valoare de 177 de milioane de euro, echivalentul a peste 28.000 de Loganuri.
Expertii spun ca macar un sfert din cheltuielile totale ar putea fi economisite cu usurinta.
90% dintre romani considera ca procesul de achizitii publice din Romania este unul corupt.
RAPORTUL IPP poate fi descarcat de la finalul articolului.
Romania ar fi putut avea o economie din bugetul total de achizitii desfasurate prin SEAP (Sistemul Electronic al Achizitiilor Publice) de circa 23% - adica aproximativ 4,5 miliarde de euro in 2 ani de zile, o economie care ar fi acoperit un sfert din bugetul anual de pensii.
Potrivit raportului IPP, valoarea pierderilor ar fi mult mai mare, fiindca suma de 19,8 miliarde de lei euro, rulata in acesti 2 ani prin SEAP nu reprezinta decat putin peste 40% din volumul total al achizitiilor publice facute de autoritatile contractante in 2009 si 2010. Asta inseamna ca cea mai mare parte a acestor achizitii publice (~60%) se deruleaza in afara Sistemului Electronic al Achizitiilor Publice, fara sa fie monitorizate.
Aproape 90% dintre romani cred ca procesul de achizitii publice din Romania este unul corupt, ceea ce arata inca de la inceput faptul ca Romania are o grava problema de credibilitate in ceea ce priveste cheltuirea banilor publici. Cheltuim peste 10 miliarde de euro anual pe contracte de achizitie publica atribuite prin intermediul Sistemului Electronic de Achizitii, insa aceasta nu reprezinta decat a treia parte din suma estimata a fi contractata anual de autoritatile publice centrale si locale pentru achizitii de bunuri, servicii sau lucrari prin alte mijloace decat cele electronice autentice, se arata in raportul IPP.
In anumite cazuri – diferentele sunt uriase: de exemplu, Primaria Municipiului Alexandria figureaza in baza de date a ANRMAP cu achizitii in valoare de aprox. 5 milioane de lei si declara in raspunsul oficial catre IPP ca a facut achizitii in valoare de peste 10 ori mai mare – respectiv 55 milioane de lei.
Raportat la numarul de achizitii publice, cele mai multe contracte au fost atribuite prin licitatie deschisa, respectiv insumand cele mai mari valori totale ale contractelor atribuite. Cele mai mari contracte (de peste 3 milioane de euro) sunt atribuite printr-o procedura mult mai putin transparenta, anume negocierea accelerata.
Cele mai mari contracte
In 2009 si 2010 cei mai mari 50 de castigatori ai contractelor de achizitie publica, functie de valoare, au contractat aproape 20.000 de contracte mari, in valoare totala de peste 6 miliarde de EURO.
Pe primele locuri sunt firme din domeniul constructiilor (reabilitare si modernizare) drumurilor publice, de la Tehnologica Radion pana la firmele cunoscute si mediatizate constant: Spedition Umb, Strabag, Vega dar si TelDrum Alexandria din Teleorman. Electrica Muntenia Nord Galati sau Astra Vagoane Calatori au fost castigatori ai unor importante sume in urma licitatiilor organizate prin Sistemul Electronic de Achizitii Publice.
Daca firmele din constructii (retele de drum) castiga mai putine contracte, dar de valori mari, cele din industria farmaceutica si medicala se afla pe primele locuri ca numar de contracte castigate prin SEAP.
Lipsa unei minime standardizari a categoriilor de cheltuieli din bani publici
Din simularile Institutului pentru Politici Publice, realizate pe un numar de peste 500 de contracte de achizitii publice de bunuri si servicii comparate pentru un esantion de 120 de autoritati contractante de la nivel central si local, marja intre care variaza pretul de achizitie fata de pretul minim de referinta pentru respectivul bun sau serviciu este intre 19% si 61%, cu o medie ponderata de 23%. Practic, acesti 23% sunt bani care ar fi putut fi economisiti daca autoritatile responsabile ar fi cercetat mai indeaproape preturile de achizitie pentru anumite bunuri si servicii.
In acelasi context, punctam si rezultatele Raportului Consiliului Concurentei pe anul 2011 din care rezulta diferente de preturi (cel putin la nivelul a 4 produse care au fost luate in calcul, anume: motorina Euro 5, ulei, cartofi si hartie xerox) intre achizitiile efectuate de catre Autoritatile Contractante si alte contractele ale altor „clienti neguvernamentali”, cum ii numeste raportul, care achizitioneaza produse direct de la ofertanti.
Pentru anumite produse, cum ar fi de exemplu cartofii, negocierea fara publicarea unui anunt de participare a condus la practicarea unor preturi catre autoritatile contractante cu aproape 37% mai mari decat cele facturate altor clienti, apreciaza acelasi Consiliu al Concurentei pledand pentru folosirea cat mai larga a SEAP.
De asemenea, la hartia de xerox, din comparatia preturilor practicate in relatia cu autoritatile contractante si a celor facturate altor clienti a reiesit faptul ca cele mai mici preturi se regasesc in cazul licitatiilor deschise online, diferenta fata de pretul altor clienti fiind de 8 procente.
Din datele colectate de Institutul pentru Politici Publice pot fi extrase o serie de informatii privind preturile comparative intre diverse autoritati contractante, atat de la nivel local cat si central, pe diverse categorii de produse si servicii asa cum se poate observa in tabelul din partea stanga.
Etichete: achizitii publice, ANRMAP, licitatie, transparenta,
