Probleme de care se izbesc romanii care vor sa concesioneze lacuri. Cat timp trebuie sa astepte pentru a avea profit
Sute de lacuri din Romania ar putea avea un potential urias pentru turism, daca, ar exista bunavointa. Cei care s-au aventurat sa dezvolte astfel de afaceri recunosc insa ca nu este deloc usor.
Autoritatile sunt nepasatoare, birocratia este mare si in functie de stadiul de degradare al zonei, investitia trece cu usurinta de 100.000 de euro. Cand vine vorba despre profit doritorii trebuie sa stie ca vor astepta cel putin cinci ani.
La Vlahi, in apropiere de Cernavoda un antreprenor a concensionat pentru 25 de ani o balta plina cu stuf unde nu puteai sa arunci undita. Nu s-a pierdut cu firea. A trasat canale pline de nuferi iar acum poti sa te plimbi cu barca pana la foisoarele contruite din lemn.
Gheorghe Stanciu, concesionar: “Eu asta vreau sa ofer…sa vina omul aici pentru relaxare si liniste. Nu-i ofer aer conditionat sau zgomotul din oras.”
Pana acum a investit 300.000 de lei, iar balta abandonata arata ca o delta in miniatura. Vizitatorii platesc o taxa de 150 de lei pe zi insa banii ajung doar pentru cheltuielile lunare.
Gheorghe Stanciu, concesionar: “Eu nu castig din balta asta. La momentul asta balta nu mi-a dat un venit, nici nu am nevoie o balta. O balta ca sa-ti dea venit trebuiesc cel putin zece ani de zile.”
Investitorul recunoaste ca a incercat sa atraga fonduri europene dar fara succes. Cel mai usor ar fi un parteneriat cu autoritatea publica locala care administreaza lacul, insa prea putine primarii se implica.
De exemplu, la 10 km de Vlahi, tot in judetul Constanta, un fost lac administrat de primaria din Plopeni va seca cel mai probabil la vara. Autoritatile nu l-au ingrijit, dar nici nu au fost de acord sa-l concesioneze.
Aceeasi soarta o au alte zece lacuri din Dobrogea. Si la Galati, cinci hectare de teren mlastinos pe care in trecut se cultiva grau au primit o alta destinatie.
Viorel Ciomaga, proprietarul baltii: "Sunt sapte balti de jumatate de hectar si o balta de-un hectar jumate. Si la fiecare balta am facut gard de jur imprejur, am facut cate o casuta, sa spunem, tip chiosc, cu umbrar, soba, plita cu gratar, cu frigider, aragaz, internet, canapele."
Doritorii platesc doua trei sute de lei pe zi.
Proprietarul care a investit 100 de mii de euro marturiseste ca a trecut printr-un hatis birocratic de neimaginat. Cinci ani de zile a umblat dupa avize de la o institutie la alta. Omul recunoaste ca, in realitate, in Romania, piscicultura este la pamant.
Viorel Ciomaga, proprietarul baltii: „Ca sa populez balta asta, tre sa cumpar peste din Ungaria. La toate magazinele, daca o sa va duceti, o sa vedeti: caras de Italia, platica de Italia, crap de Italia, sau de Ungaria. Crapul pe care-l populez aicea este din Ungaria. In Romania nu gasim peste ca sa cumparam. Nici macar caras."
Proprietarul spune ca a populat balta cu crap, caras, salau, somn african, chiar si sturioni. Singura problema pentru pescari e ca e apa peste peste si trebuie sa-l pescuiasca pentru a-l scoate la suprafata!
In judetul Galati sunt 28 de lacuri, insa doar 10 sunt unitati de acvacultura licentiate. Se intind pe 1600 de hectare dar numai 4 sunt producatoare de peste. Restul sunt pentru agrement sau au fost abandonate.
