China a depasit SUA si a devenit cea mai mare putere economica a lumii. Ce se ascunde insa in spatele acestui anunt al FMI
China a depasit Statele Unite si a devenit cea mai mare putere economica din lume, in termeni de putere de cumparare, au anuntat reprezentantii Fondului Monetar International.
In analiza sa, Fondul Monetar International a realizat paritatea dintre puterea de cumparare a Statelor Unite si cea a tarii asiatice, potrivit Business Insider.
Cei de la FMI au fost nevoiti sa tina cont de paritatea din cauza simplului fapt ca preturile nu sunt aceleasi in ambele tari. Comparatia nu ar putea fi corecta daca nu s-ar tine cont ca anumite lucruri, precum un tricou, costa mai putin in Shanghai, in comparatie cu San Francisco.
Un angajat din China castiga mai putin decat unul din SUA. Daca doar am luat salariul chinezului si l-am converti in dolari, am subestima puterea de cumparare a acelui angajat si a acelei tari.
In termeni de putere de cumparare, China a depasit deja SUA si, la sfarsitul acestui an, va reprezenta 16.48% din intreaga putere de cumparare a lumii. De cealalta parte, SUA va avea o putere de cumparare de 16.28% la nivel mondial.
Insa, atunci cand comparatia este facuta fara a fi ajustata la puterea de cumparare, China ramane in continuare in spatele Statelor Unite, fara sperante de a trece pe primul loc in viitorul apropiat.
Economia Chinei a crescut spectaculos din 2005. Atunci, se afla la mai putin de jumatate din PIB-ul SUA. Specialistii se asteapta ca, pana in 2019, economia Chinei sa creasca cu inca 20%.
Analistii considera ca avansul luat de China este parte a fenomenului pietelor emergente, in comparatie cu tarile dezvoltate. In prezent, pietele emergente reprezinta 57% din economia mondiala.
De altfel, din 2007, pietele emergente au crescut de noua ori mai repede decat economia tarilor dezvoltate.
A fost SUA cu adevarat depasita de China?
Gwynn Guilford, de la Quartz, scrie intr-o analiza despre anuntul FMI ca totul este doar o joaca cu numere. Aceasta atrage atentia asupra modului in care China isi calculeaza PIB-ul, mai exact asupra suspiciunilor ca Beijing-ul isi supraestimeaza economia.
Analistul ofera si o situatie ipotetica prin care explica afirmatia mai sus.
In SUA, un om de afaceri imprumuta 100 de dolari si ii investeste intr-o fabrica. Insa, fabrica produce doar 80 de dolari, ramanand cu datorii de 20 de dolari. In acest caz, intra in faliment, ori isi vinde din active pentru a acoperi datoriile. In orice caz, fabrica inregistreaza pierderi.
In China, bancile si institutiile financiare considera ca imprumuturile si pierderile sunt garantate de stat. Astfel, in loc sa treaca cei 20 de dolari la pierderi, obtin acesti bani prin metode care nu apar in balanta contabila.
Cei 20 de dolari pe minus nu apar in PIB-ul Chinei, insa cei 80 de dolari da. In acest mod, PIB-ul beneficiaza de un plus de 100 de dolari, care, in realitate, nu exista.
