Potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Europa nu suferă de lipsă de oameni, tehnologie sau capital, ci de energie ieftină. Aceasta nu este o fatalitate naturală, ci rezultatul unor decizii politice: taxarea masivă a energiei pentru a finanța bugete publice și politici de „decarbonizare”.
În timp ce Statele Unite, Orientul Mijlociu și o mare parte din Asia asigură industriilor energie relativ ieftină și stabilă, Europa și-a impus singură un dezavantaj competitiv. Accizele, TVA-ul și schemele de tranziție verde au împins prețurile energiei la niveluri care fac multe activități industriale neprofitabile.
„O fabrică de oțel sau de îngrășăminte nu poate fi «verde» dacă nu mai există. Când energia ajunge să fie mai scumpă decât forța de muncă, producția pleacă”, avertizează analiza.
Datele arată deja efecte vizibile: relocări industriale către SUA, investiții blocate în Europa și lanțuri de aprovizionare mutate în afara UE.
Cum ajung taxele pe motorină să se vadă în fiecare pâine
Costul energiei nu lovește doar industria, ci întreaga societate. Acciza pe motorină este descrisă drept „cea mai puțin înțeleasă și cea mai distructivă taxă din economia europeană”, pentru că nu vizează un produs final, ci însăși mișcarea bunurilor.
Într-o economie modernă, aproape totul se transportă: materii prime, produse alimentare, materiale de construcții, mărfuri pentru retail. Fiecare kilometru parcurs de un camion înseamnă motorină taxată, iar aceste costuri se regăsesc în prețurile de pe raft.
Un exemplu ilustrativ: un camion care parcurge 1.000 km în Europa plătește statului aproximativ 200 de euro doar în taxe pe carburant, față de sub 40 de euro în Statele Unite. Diferența nu dispare — ea se regăsește în prețul final al produselor.
De ce se scumpește mâncarea
Analiza urmărește lanțul simplu al pâinii: grâul ajunge la moară, făina la fabrică, pâinea la depozit și apoi la supermarket. Fiecare etapă implică transport și, implicit, motorină taxată.
Rezultatul este ceea ce expertul numește „inflație structurală”, nu determinată de cerere excesivă sau lipsă de ofertă, ci de un sistem fiscal care scumpește artificial circulația bunurilor.
România are astfel o inflație care nu poate fi combătută doar prin dobânzi mai mari, pentru că problema nu este monetară, ci logistică.
Cât din prețul final reprezintă energia
Estimările AEI pentru 2025 arată că energia reprezintă o pondere semnificativă din prețul final al multor produse și servicii:
- Pâine: 27% din preț este energie (motorină, gaz, electricitate)
- Carne: 34%
- Apartament nou: 32%
- Oțel: 59%
- 1 km de autostradă: 40%
- Transport public: 50%
- Spital: 48%
- Școală: 42%
- Supermarket: 40%
Aceste procente includ nu doar consumul direct de energie, ci și energia încorporată în producție, transport și funcționare.
Cine plătește, de fapt, tranziția energetică
Analiza arată că taxele pe energie sunt profund regresive — afectează disproporționat persoanele cu venituri mici și medii, care depind mai mult de transport, încălzire și produse de bază.
„România trăiește cu iluzia că taxează șoferii. În realitate, taxează pâinea”, sintetizează Dumitru Chisăliță.
Istoric, nicio mare putere economică nu s-a construit pe energie scumpă, explică Dumitru Chisăliță. De la Revoluția Industrială până la boom-ul postbelic american, prosperitatea a fost legată de energie accesibilă și abundentă.
În schimb, România și multe state europene par să testeze varianta opusă: menținerea prosperității în condițiile unei energii scumpe și puternic taxate.
Dacă această traiectorie continuă, avertizează expertul, România riscă nu un colaps brusc, ci o stagnare lentă: mai puțină industrie, mai multe importuri, tensiuni sociale crescute și o relevanță economică tot mai redusă.
România nu trebuie să aleagă între protecția mediului și prosperitate, dar trebuie să înțeleagă că energia nu este un „viciu” de taxat, ci fundamentul economiei, concluzionează expertul.
În timp ce SUA și China subvenționează energia și transportul, România și majoritatea țărilor UE le taxează — apoi se întreabă de ce exportă mai puțin, produce mai scump și se confruntă cu inflație persistentă.
