Băncile resping acuzațiile și au anunțat că vor contesta în instanță decizia autorității de concurență. Cu toate acestea, amenzile trebuie achitate. Nu este însă pentru prima dată când Consiliul Concurenței investighează suspiciuni privind o posibilă coordonare între bănci în legătură cu evoluția ROBOR. O investigație similară a fost deschisă după criza financiară din 2008 și finalizată în 2013, însă atunci instituția a decis închiderea anchetei fără sancțiuni.

Ancheta privind posibila manipulare a indicilor ROBOR și ROBID a fost declanșată în contextul turbulențelor financiare generate de criza globală din 2008 și al exploziei dobânzilor de pe piața monetară interbancară românească.

Potrivit raportului Consiliului Concurenței, în septembrie și octombrie 2008, după falimentul Lehman Brothers, piețele financiare internaționale au intrat într-o criză severă de lichiditate. În acea perioadă, băncile au început să își piardă încrederea unele în altele, cursul leului s-a depreciat puternic, iar dobânzile interbancare au crescut abrupt.

ROBOR a urcat atunci la niveluri considerate anormale și că, în perioada 21–24 octombrie 2008, au existat creșteri foarte mari ale cotațiilor ROBOR, suspiciuni că unele bănci ar fi coordonat nivelul acestora, dar și schimburi de e-mailuri și discuții între dealerii unor instituții participante la fixing.

Recomandări Video

Motivele pentru care ancheta privind manipularea ROBOR a fost închisă în 2013

În acest context, Consiliul Concurenței a decis deschiderea unei investigații din oficiu privind o posibilă încălcare a legislației concurenței de către băncile participante la fixingul ROBOR/ROBID. Ancheta a vizat posibile „înțelegeri” sau „practici concertate” privind stabilirea cotațiilor.

Episoadele investigate au avut loc în octombrie 2008, iar investigația a început în perioada 2008–2009. Ulterior, ancheta a fost închisă fără sancțiuni pentru manipularea ROBOR, concluzia autorității fiind că documentele analizate nu demonstrau existența unor practici anticoncurențiale coordonate.

Consiliul Concurenței a explicat atunci că existau suspiciuni și indicii privind posibile comportamente coordonate între bănci, însă nu și probe directe care să demonstreze existența unei înțelegeri anticoncurențiale. Instituția a susținut că documentele și informațiile din dosar puteau „recrea derularea probabilă a evenimentelor”, dar nu aveau „aptitudinea de a demonstra existenţa unor practici anticoncurenţiale”.

Autoritatea a argumentat și că evoluția explozivă a ROBOR putea fi explicată prin contextul economic excepțional al crizei financiare globale din 2008. Raportul invoca lipsa severă de lichiditate, deprecierea leului, tensiunile speculative de pe piața valutară și neîncrederea dintre bănci, apreciind că majorările cotațiilor puteau reflecta „realităţile economice tensionate din piaţa monetară interbancară românească”.

Mai multe instituții bancare și-au justificat atunci cotațiile ridicate prin propriile nevoi de lichiditate și riscurile foarte mari existente în piață. Consiliul Concurenței a reținut că unele bănci aveau indicatori interni care justificau nivelurile respective ale dobânzilor.

Un alt argument important invocat în raport a fost faptul că sistemul ROBOR era unul transparent și permitea tuturor participanților să vadă cotațiile celorlalți în cele 15 minute anterioare fixingului. Potrivit Consiliului, această transparență putea face „previzibilă intenţia” concurenților fără să existe neapărat o înțelegere ilegală între aceștia.

Raportul mai arăta că tranzacțiile reale din piața interbancară se realizau, în acea perioadă, chiar la dobânzi foarte mari, uneori peste nivelurile ROBOR. Acest lucru a fost interpretat de autoritate drept un indiciu că dobânzile ridicate nu erau pur artificiale.

Consiliul Concurenței a menționat și existența unei singure conversații care putea sugera o posibilă înțelegere bilaterală, însă a stabilit că aceasta nu demonstra existența unui cartel generalizat și nici nu putea „denatura, prin ea însăşi, funcţionalitatea indicelui ROBOR”.

În plus, raportul nota că unele bănci, precum ING, CEC și parțial Unicredit, au avut comportamente diferite față de restul participanților, aspect interpretat de autoritate drept un argument împotriva existenței unei coordonări generale între toate băncile implicate în fixing.

În documentul analizat apare și concluzia integrală a autorității:

„Din punctul de vedere al documentelor şi informaţiilor existente la dosar şi analizate în cadrul investigaţiei acestea sunt de natură a recrea derularea probabilă a evenimentelor, fără a avea însă aptitudinea de a demonstra existenţa unor practici anticoncurenţiale. În mod concret au fost constatate majorări substanţiale ale cotaţiilor individuale ale Bancpost, ING, Eximbank, în contrast cu cele ale BCR, BRD, RZB, Banca Transilvania, în ziua imediat următoare propunerii transmise de către Unicredit, dar acestea pot fi rezultatul realităţilor economice tensionate din piaţa monetară interbancară românească, caracterizate de lipsa de încredere dintre participanţi şi o tendinţă ascendentă în privinţa dobânzilor la care se tranzacţionau depozitele în lei. În plus, băncile a căror atitudine adoptată considerăm că arată un comportament diferit faţă de cel adoptat de către Unicredit şi-au justificat opţiunile pe baza unor indicatori de lichiditate proprii, considerând că necesarul de lichiditate disponibil era suficient, acest lucru reflectându-se în mod corect în nivelul cotaţiilor postate la Fixing. Acelaşi context analizat a arătat că depozitele plasate pe piaţa interbancară în afara Fixingului, de către toate băncile, se realizau la randamente net superioare cotaţiilor de la ROBOR.”

Consiliul Concurenței mai preciza atunci că nu au fost identificate informații sau documente care să demonstreze că alinierea cotațiilor individuale ale băncilor a fost rezultatul unei înțelegeri comune sau al unui comportament concertat între participanți.

Amendă-record pentru acuzații similare

Consiliul Concurenței a sancționat zece bănci, cele mai mari din România, pentru schimb de informații confidențiale privind stabilirea ROBOR, indice care influențează creditele acordate oamenilor înainte de 2019 și împrumuturile pentru companii. Băncile resping acuzațiile și au anunțat că vor contesta în instanță decizia. Dar amenda trebuie plătită.

Amenda totală dată de Consiliul Concurenței este de 3,73 de miliarde de lei, echivalentul a 710 milioane de euro. Sunt 10 bănci sancționate în funcție de dimensiunea companiei și de durata pe care s-au întins neregulile. Cele zece participă la fixarea indicelui ROBOR - o medie a dobânzilor anunțate de bănci pentru a se împrumuta între ele.

„În momentul în care tu cotezi ai jumătate de oră să spui la cât stabilești în ziua respectivă indicii din partea băncii tale, în timpul ăsta ei puteau să vadă ce fac ceilalți și puteau să se influențeze unii pe alții. Asta viciază procesul de stabilire a indicelui”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței.

O parte dintre băncile vizate au anunțat că vor contesta sancțiunile în instanță. De pildă, ING Bank consideră concluziile autorității „profund neîntemeiate”, iar reprezentanții Băncii Transilvania și BCR anunță că vor utiliza toate căile legale disponibile, inclusiv la nivel internațional, pentru a-și apăra drepturile.

CEC Bank spune că amenda este cel mai sever nivel de penalizare prevăzut de legislația concurenței și că ar trebui aplicată doar pe baza unor dovezi clare. Și UniCredit Bank, BRD și Exim afirmă că își vor demonstra nevinovăția în instanță. Iar Raiffeisen Bank subliniază că nu ar fi fost identificate dovezi cu privire la existența unei înțelegeri între bănci pentru stabilirea cotațiilor ROBOR. Două instituții bancare nu au transmis deocamdată un punct de vedere.