Analiză Politico: UE are nevoie de mai mulți bani. Planul de a face rost de ei e o provocare, cu piețe și monede diferite
Săptămâna aceasta, Europa se confruntă cu un test crucial. Motorul de creștere al continentului este în pană, iar arhitectura sa de securitate veche de decenii este în curs de destrămare.
În timp ce lumea se mișcă sub picioarele sale, Uniunea Europeană nu numai că se străduiește să se apere, dar se luptă și cu modalitatea de a plăti pentru toate acestea.
Întrebarea-cheie atunci când liderii UE se reunesc joi pentru a discuta despre cheltuielile de apărare și competitivitatea economică va fi dacă pot mobiliza în sfârșit capitalul privat - în loc să se bazeze exclusiv pe finanțarea contribuabililor - pentru a asigura viitorul Europei, arată publicația Politico într-o analiză.
Până în prezent, anii de eforturi timide de aprofundare a piețelor financiare s-au împotmolit în birocrație și interese personale. Cu toate acestea, având în vedere realitatea geopolitică, se conturează încet impulsul de a unifica în sfârșit sistemul de capital fragmentat al continentului și de a-l pune în slujba intereselor europene.
Va fi această săptămâna în care se vor face pași reali pentru crearea unei piețe unice pentru investiții - cunoscută sub numele de Uniunea Economiilor și Investițiilor (UEI)? Cei responsabili speră cu adevărat că da.
Direcțiile financiare
Comisia Europeană condusă de Ursula von der Leyen a declarat că dorește să acorde prioritate creării unei culturi a investițiilor de tip american, pentru a-i determina pe economiștii cu aversiune la risc să înceapă să investească, în schimb, pe piața bursieră, cele aproximativ 10 000 de miliarde de euro pe care le au în conturi bancare.
Raționamentul este clar: companiile din UE ar primi mai mulți bani, ceea ce le-ar permite să cheltuiască pe proiecte prioritare precum apărarea, stimulând astfel economia europeană. Singurul obstacol? Bruxelles-ul încearcă să pună în aplicare această măsură de mai bine de un deceniu, fără succes.
Între timp, Europa a rămas cu un sistem în care banii, fragmentați de barierele naționale, stau inactivi în conturile bancare, fără a fi utilizați la adevăratul potențial.
Prin contrast puternic, piețele de capital profunde și unificate din Statele Unite, dublate de un instinct cultural pentru asumarea de riscuri, fac mult mai ușoară obținerea de fonduri de către societățile din această țară.
În Statele Unite, aproape 60 % din gospodării dețin acțiuni, fie direct, fie indirect, prin intermediul pensiilor. În Franța și Germania, această cifră se apropie de 18%.
O parte a motivului pentru care Europa nu reușește să se implice este complexitatea sistemului său de piață. În loc de o structură unificată, Europa operează 27 de piețe financiare separate, fiecare cu reglementări și infrastructură distincte. Dezavantajul este că, la fel cum este dificil să deschizi un cont bancar în Madrid dacă te afli în Berlin, este la fel de dificil să investești într-o companie din Riga dacă te afli în Budapesta. Atât instalațiile financiare, cât și normele privind investițiile variază de la o țară la alta.
Dar, deși guvernele se declară hotărâte să raționalizeze sistemul, de prea multe ori nu acționează în consecință. Pentru mulți, interesele naționale sunt ultimul obstacol, în timp ce alteori eforturile sunt deraiate de actorii de pe piață ale căror profituri depind mai mult de fragmentare decât de armonizare.
Legi de peste 100 de ani
Comisarul european pentru finanțe, Maria Luís Albuquerque, a criticat recent astfel de actori, afirmând că lobby-ul excesiv împiedică progresul în ceea ce privește reglementările financiare esențiale, inclusiv normele privind datele financiare și investițiile cu amănuntul.
"Trebuie să adoptăm o abordare mai fermă pentru a trata astfel de blocaje", a declarat ea marți într-o conferință la Bruxelles.
Cheia progresului constă în elaborarea unor norme unice pentru întreprinderi, precum și în crearea unui supraveghetor unic care să vegheze la toate.
În prezent, normele de afaceri care ar putea spori coeziunea - cum ar fi ceea ce se întâmplă atunci când firmele intră în insolvență sau tratamentul lor fiscal - se află sub supravegherea ministerelor naționale care fie nu se preocupă de SIU, fie nu sunt motivate să facă schimbări în chestiuni precum impozitarea.
Unele dintre norme, între timp, nu au mai fost actualizate de peste 100 de ani. În Franța, de exemplu, ceea ce se întâmplă atunci când o companie dă faliment este determinat de legi create în 1807.
Cu toate acestea, crizele din trecut au stimulat ocazional progresele în materie de reglementare. Prăbușirea financiară din 2008 i-a determinat pe liderii UE să instituie un supraveghetor bancar centralizat în cadrul Băncii Centrale Europene. Cu toate acestea, o supraveghere similară nu a fost niciodată extinsă la instituțiile financiare nebancare, lăsând lacune semnificative în cadrul de reglementare.
Pozițiile naționale divergente complică și mai mult eforturile de instituire a unei autorități unice de supraveghere financiară. În timp ce unele țări mari sprijină inițiativa, națiunile mai mici se tem că țara care va găzdui organismul de supraveghere va atrage firmele financiare să se relocalizeze acolo.
Această diviziune a fost evidentă în 2024, când un summit de o zi al Consiliului European pe această temă s-a încheiat într-un impas - un scenariu care s-ar putea repeta.
Depășirea impasului
Cu toate acestea, se conturează o dublă încercare de depășire a impasului.
În primul rând, Comisia își va prezenta strategia privind modalitățile de a face investițiile mai atractive pentru cetățenii UE. Conform unui proiect consultat de POLITICO, aceasta va îndemna țările să promoveze adoptarea la nivel național a conturilor de economii și investiții, va recomanda un tratament fiscal favorabil și va promite propuneri viitoare pentru reducerea barierelor naționale de pe piețele de capital.
Până în prezent, reacțiile la această strategie sunt diverse. Carmine Di Noia, director pentru afaceri financiare la OCDE, a declarat pentru POLITICO că evoluțiile reprezintă "un pas în direcția cea bună" pentru obținerea unei surse de finanțare fiabile pentru nevoile UE, inclusiv în domeniul apărării. Acesta a adăugat că planul reprezintă o "recunoaștere a faptului că finanțarea necesară nu poate proveni doar din sectorul public".
Alții, cum ar fi Rebecca Christie, reprezentant al think-tank-ului Bruegel, cu sediul la Bruxelles, s-au declarat îngrijorați de faptul că strategia "încă pare că tatonează terenul" și nu conține inițiative concrete.
Cu toate acestea, a adăugat Christie, Comisia trebuie să fie flexibilă atât timp cât guvernele continuă să sprijine inițiativele sale. "Nu are rost să cheltuim foarte mult timp pentru a face o propunere tactică foarte detaliată dacă aceasta este sortită pieirii", a spus ea.
Separat, grupuri mai restrânse de țări lucrează la propriile proiecte pentru a avansa discuția.
Spania a reunit o "coaliție a celor dispuși" în jurul unui proiect-pilot de testare a ideilor privind piețele de capital, cum ar fi produsele simple de investiții care ar putea fi puse la dispoziția cetățenilor din întreaga UE. Miniștrii de finanțe din alte șase țări - Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Polonia - sprijină proiectul, în timp ce țările nordice se pare că lucrează într-un efort similar.
Christie a avertizat că este posibil ca nici alte țări să nu accepte propunerea spaniolă, temându-se că aceasta este mai degrabă o mișcare menită să asigure dominația pe piață a actorilor de pe piețele de capital din țările care susțin proiectele, decât o încercare de a stimula în mod serios investițiile la nivelul UE.
„Întotdeauna există îngrijorarea că statele membre mari caută un avantaj pentru a încerca în continuare [să] își plaseze campionii naționali într-o poziție de marketing pe piața unică", a spus ea.
Separat, există un plan pentru un regim opt-in pentru companiile UE, cunoscut în jargonul de la Bruxelles drept "al 28-lea regim", care ar permite companiilor să ocolească normele locale în favoarea unui sistem de suprapunere. Comisia intenționează să îl propună, iar guvernele susțin ideea în proiectul lor de concluzii EUCO.
Ceea ce este clar este că eforturile de extindere a piețelor de capital din Europa au fost până acum un război prelungit de uzură. Rămâne de văzut dacă provocările iminente ale războiului și ale instabilității economice vor stimula în cele din urmă acțiuni decisive. Miza pentru viitorul financiar al Europei nu a fost niciodată mai mare.
Sursa: Politico
Etichete: uniunea europeana, bani, cash, finante, impas, politico,
Dată publicare:
20-03-2025 20:52
