"Testamentul" lui Adrian Paunescu: despre familie, dragoste si tara
Toate zilele aceastea am avut sentimentul ca traiesc intr-o lume care nu se dispenseaza usor de mine. Si e mare lucru. Cu putin inainte de a ne parasi, la inceputul saptamanii, Adrian Paunescu a facut, intr-o interventie la Radio Resita, un testament.
Intr-un interviu de 40 de minute, acordat prin telefon de pe patul sau din sectia de reanimare, ne-a vorbit pentru ultima oara despre familie, dragoste si tara pe care a iubit-o.
Nu am moarte cat timp nu am nimic. Traim in viata prin tot felul de ocazii ale mortii.
Eu va salut de-a dreptul cordial
De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani
Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi Doamni, viata, inca niste ani
Si tarii mele mimima dreptate !
In momentele astea de descumpanire, cand oamenii incep sa evalueze altfel viata unuia de-al lor si opera, lucrarea si poezia lor, si cauta in disperare carti si se duc in librarie si nu le gasescu, eu - de-aici de pe patul de spital, de pe patul de reanimare din urgenta inimii, multumindu-va pentru toate gesturile pe care le-ati facut fata de mine...
Etichete: adrian paunescu, testament,
