Paszkany’s Eleven - editorial de Cristian Tudor Popescu
Cei 4 de 0 obtinuti de CFR Cluj si Steaua sunt aplaudati de toata lumea. Pe buna dreptate: si stelistii, si ceferistii au muncit, s-au batut, au rezistat in lupta cu echipe mari ale continentului. Au avut „fata” de Europa.
Necunoscuta pana ieri CFR Cluj e acum un semnal de alarma pentru oricine din UEFA Champions League. Ceva totusi imi suna ciudat, imi roade pipota pe dinauntru. Am ezitat mai sus inainte de a pune cuvantul „ceferistii” pe hartie. Ceferistii Tony, Cadu, De Sousa, Pereira, Dubarbier, Culio... Echipele cailor ferate erau odinioară simbolul fotbalului saracilor inimosi.
„Romanasi” de-ai nostri, ei se bateau cu granzii fotbalului romanesc si, uneori, si cu straini de super clasa, in stil Marasti, Marasesti, Oituz. Iar la Steaua, cand rata Lacatus parca gemeam altfel decat acum la „chiflele” lui Semedo si Dayro Moreno. Dincolo de bani, de puncte si trofee, exista o idee a loialitatii si solidaritatii de club, cu juniorii si veteranii, cu mortii si eroii lui, cu amintiri si legende strabatand timpul. Ma iertaţi, dar ce legatura are cu CFR 1907 excelentul Culio? O echipa de fotbal este astazi si in Romania un montaj financiar. Ai bani destui, cumperi jucatori gata facuti de peste tot si inchegi o echipa buna.
Citeste restul articolului pe ww.gandul.info.
