Cum am ajuns ţara cu cel mai scăzut consum cultural din UE. De la Cântarea României la manele
Comuniștii au umplut țara de teatre, cinematografe și biblioteci, însă au suprimat libertatea de exprimare. Scritorii, pictorii sau regizorii erau obligați să respecte linia de partid, altfel nu ajungeau la public.
După Revoluție, infrastructura culturală a căzut pradă nepăsării sau a intereselor imobiliare. În schimb, libertatea de exprimare ne-a adus un nou val de cineaști, scriitori și pictori care au început să fie recunoscuți și să se impună peste hotare.
Începând cu anii '70, comuniştii dau drumul cântării României. Fascinat de ce văzuse în China şi Coreea de Nord, Ceauşescu aplică acelaşi model cultural în România şi reorientează țara spre stalinism.
Pe de altă parte scriitorii erau susţinuţi de stat, iar editurile scoteau cărţi pe bandă rulantă, cu tiraje de zeci chiar sute de mii de exemplare. "Cel mai Iubit dintre Pământeni", romanul lui Marin Preda, a atins un tiraj record, de peste 200.000 de exemplare.
Cenzura şi propaganda comunistă au dat naştere instituţiei "şopârlei". În cărţi sau în piese de teatru erau strecurate trimiteri critice la adresa sistemului şi a conducătorilor, învelite în aşa fel încât cenzura să nu le prindă.
În acea perioadă muzica rock a unor trupe precum Pheonix , Compact sau Iris era una dintre puţinele supape care dădeau un mesaj de libertate.
Cenaclul flacără a fost fenomenul cultural al ultimelor decade de comunism. Sub conducerea lui Adrian Păunescu spectacolele îmbinau poezia, folclorul pop-ul şi rock-ul.
Comuniştii au investit în cultura de masă, însă au deconectat arta de la tendinţele occientale. Se produceau lung metraje cu succes la publicul larg. Sergiu Nicolaescu era preferatul regimului. "Nea Mărin Miliardar", "Mihai Viteazul" şi "Dacii", trei dintre filmele sale sunt şi astăzi printre cele mai urmărite producţii româneşti. Fiecare cu peste 10 milioane de spectatori. Recorduri de care filmele de după revoluţie nici măcar nu s-au apropiat.
Începând cu anii 90 publicul românesc prinde gustul telenevolelor de toate felurile. Învăţăm engleză din "Dallas" şi portugheza din "Sclava Izaura".
Din "Caracatiţa" începem să ne familiarizăm cu practicile mafiote şi corupţia.
În 1992, exerciţiul lui Vali Sterian ajunge hit şi rămâne un simbol al anilor 90'. Între cele două tururi de alegeri prezidenţial românii au parte de un moment istoric… Michael Jackson vine în România. 70.000 de romani iau cu asalt stadionul naţional. Este primul concert de proporţii la noi în ţară.
Pe 1 decembrie 1995, cu îndemnul te uiţi şi câştigi , se lansează PRO TV. Românii aveau nevoie de divertisment şi îl primesc.
În 1995 apare şi primul film românesc critică la adresa clasei politice: Senatorul Melcilor.
În acelaşi an România face cunoştinţă cu fenomenul HIP HOP. Paraziţii şi BUG Mafia îşi lansează primele albume şi rămân până astăzi printre cele mai cunoscute trupe.
Cam în aceeaşi perioadă romanii prind gustul altui curent muzical: maneaua.
Alături de Vali Vijelie intră în scena Adi Minune și Costi Ioniţă, iar din 1998, trupa LA.
Tot în 1998 Lucian Pintilie câştigă premiul special al juriului la festivalul de la veneţia cu Terminus Paradis.
În 2002 Gheorghe Dinică şi Mircea Diaconu joacă în "Filantropica", film rămas în istorie pentru următoarea replică: "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană! Fii profesionsit, ce dracu!"
În 1990 tirajele de carte românească se prăbuşesc, editurile nu mai au forţa de pe vremea comunsimului. Publicul gustă cărţile uşoare, iar de la Marin Preda a trecut la Sandra Brown.
În 2003 se deschide librăria Cărturești, de pe strada Arthur Verona. Cu anii, conceptul de mall cultural se va extinde în toată ţara şi va ajuta la relansarea pieţei locale de carte. În 2015 se deschide şi librăria din centrul vechi, considerată una dintre cele mai frumoase librării din Europa.
În 2004 Adrian Năstase inaugurează Muzeul Naţional de Artă Contemporană. Rămâne şi astăzi unul dintre puţinele muzee noi deschise de statul român după Revoluţie.
Este şi anul în care o piesă în limba română cucereşte topurile din străinătate. O-zone şi "Dragostea din tei" fac înconjurul globului. Un succes similar au mai cunoscut doar INNA, în 2010, şi Alexandra Stan, în 2011 , când timp de 6 săptămâni a fost pe locul 1 în cu "Mr. Saxobeat".
În 2005, Cristi Puiu câştiga premiul "Un certain regard", la Cannes, pentru "Moartea Domnului Lăzărescu". Începe noul val al cinematografiei româneşti. În 2007 Cristi Mungiu câştiga "Palme d'Or" pentru "4 luni , 3 săptămâni şi 2 zile". În acelaşi an pierdem un nume mare…. Cristian Nemescu. Regizorul nu mai apucă să-şi termine filmul "California Dreamin".
AMBIANŢA
În următorii ani Corneli Porumboiu, Cătălin Mitulescu, Calin Peter Netzer şi Radu Jude intra şi ei în rândul cineaştilor romani premiaţi peste hotare. Iar cinematografia românească devine un reper internaţional.
În 2007 Adrian Ghenie, împreună cu alţi pictori ai şcolii de la Cluj încep să expună peste hotare. Ia naştere un nou val al picturii româneşti. Iar Nickelodeon, o pictură a artistului român, se vinde în 2016 cu un preţ record: 7,8 milioane de euro.
În 2009 scriitoarea germană de origine română, Herta Muller primeşte premiul Nobel pentru literatură.
Pe piaţa locală Mircea Cărtărescu este cel mai cunoscut şi apreciat scriitor. "Solenoid" şi "Orbitor" sunt traduse în zeci de ţări, iar autorul a câştigat premii literare importante în Austria, Germania şi Spania. De câţiva ani numele său este vehiculat pe lista potenţialilor câştigători ai premiului Nobel.
În 2013 se organizează la Banfy prima ediţie a festivalului Electric Castle. Cu anii, piaţa festivalurilor va creşte şi va atrage sute de mii de turişti din ţară şi din străinătate. Untold la Cluj şi Neversea la Constanța, aduc an de an în faţa publicului din România vedetele momentului şi au devenit brand de ţară.
Tiff-ul este unul dintre festivalurile de film importante ale Europei, iar la Sibiu Festivalul Internaţional de Teatru este considerat unul dintre primele trei în Europa. La Bucureşti, Festivalul Enescu, început în anii '50 de comunişti, este una dintre puţinele manifestări culturale de talie internaţională. Nu are însă o sală de spectacole pe măsură.
În 2015 se termină în sfârşit renovarea Teatrului Naţional din Bucureşti, începută în 2010. Este una dintre puţinele investiţii în cultura dusă la bun sfârşit.
În 2016, guvernul încearcă să strângă donaţii de la populaţie pentru a cumpăra Cuminţenia Pământului. Demersul este un eşec, iar donatorii nu şi-au primit banii înapoi nici până astăzi.
La 30 de ani de la Revoluţie, România este ţara cu cel mai scăzut consum cultural din Europa. 60% dintre români nu citesc, nu se duc la muzee sau la filme. Majoritatea bibliotecilor şcolare sau de cartier, baza de plecare a alfabetizării culturale, s-au închis după Revoluţie.
O mare parte din infrastructura culturală lăsată de comunişti este acum în paragină sau a căzut pradă unor interese imobiliare. În schimb libertatea de exprimare câştigată după Revoluţie a generat un nou val de artişti români care reuşesc să se impună peste hotare fără să mai plece din ţară.
