Amigdala din creier comandă în adolescență. Este o structură responsabilă pentru soluția luptă sau fugi și pentru satisfacții imediate. Abia la 24 de ani, lobul prefrontal se maturizează și preia conducerea. Va regla corect emoțiile.
Dar între 14 și 24 de ani, emoțiile sunt prea greu de controlat fiziologic.
Mariana Demeter, psihoterapeut: „O depresie la adolescent nu apare ca la un adult, dacă adultul se izolează, e trist, adolescentul poate să aibă crize de furie, o simplă observație ai făcut – e ceva greșit – el o interpretează ca o catastrofă, ca și cum întreaga lui persoană e defectă".
Ce să nu facă părintele?
Mariana Demeter, psihoterapeut: „Lasă că-i doar o perioadă, „eu la vârsta ta am făcut și am depășit". „Gândește pozitiv". Nu, nu e indicat! Trebuie să știe că ești acolo lângă el și să-i oferim spațiu . "Lasă-mă în pace, ieși din cameră, nu am nevoie de tine!". Te retragi și îi spui eu sunt aici. „Sunt disponibil pentru tine" – e tot ce poate face corect părintele”.
Adolescentul obține imediat și permanemt validarea comportamentelor în fața unui ecran. Organizația Mondială a Sănătății spune că dependența de ecran este cea mai ușor de dobândit. Nu vorbim despre substanțe interzise. Vorbim despre comportamentul de a întinde mâna după telefon, care provoacă dependență.
Nu mai doarme bine, i s-a schimbat comportamentul alimentar- prea multă sau prea puțină mâncare. E greu să citească o pagină de carte. Acestea sunt semnele depresiei, pe lângă iritabilitate.
Andreea Kacem, medic specialist psihiatru: „Dacă funcționalitate e afectată, apar tulburări de somn și la adolescent. Ei dorm mult, 12-14 ore, performanțele școlare scad. Dacă înainte putea să învețe pagina aia și la un moment dat se întâmplă să nu mai poți să citești, puteai să te pregătești pentru examen, să te organizezi. Deodată se întâmplă ceva și nu mai poți, citești și nu înțelegi nimic sau nu rămâi cu nimic”.
Toate acestea pot arăta depresia în adolescență. Depresia are nevoie de evaluare psihiatrică.
Andreea Kacem, medic specialist psihiatru: „Mai degrabă o evaluare medicală și să nu fie nimic decât să nu mergi la medic. Dacă există boala, nu trece de la sine, dar ca să fim siguri mai bine o evaluare inutilă decât o evaluare care ar fi trebuie făcută și nu s-a făcut!”.
