Schimbarea care a transformat sistemul de învățământ din Finlanda. România o descoperă abia 44 de ani mai târziu
Finlandezii și-au dat seama că dacă nu au profesori bine pregătiți, nici elevii nu au cum să dea rezultate. Așa că au schimbat gândirea din educație acum 44 de ani, când, în primul rând, au hotărât că toți dascălii trebuie să aibă facultate.
Finlandezii și-au dat seama că dacă nu au profesori bine pregătiți, nici elevii nu au cum să dea rezultate. Așa că au schimbat gândirea din educație acum 44 de ani, când, în primul rând, au hotărât că toți dascălii trebuie să aibă facultate. Apoi, pe lângă teorie, să facă multă practică în școli.
Toți profesorii din Finlanda sunt instruiți să integreze metode de predare inovatoare, centrate pe nevoile elevilor și să încurajeze gândirea critică. Datorită acestei abordări, lecțiile sunt interactive, iar elevii devin activi și implicați la ore. Din păcate, nouă ne lipseşte asta, după cum am văzut şi în cadrul campaniei: ''Desteapta-te, Romania''.
În România avem peste 18.000 de şcoli, dar şi cel mai mare număr de profesori suplinitori, adică dascăli care nu au promovat examenele de titularizare. Prin contrast, finlandezii au hotărât ca toţi profesorii să fie şcoliţi în facultăţi, şi au făcut asta încă de acum 44 de ani, când au reformat radical Educaţia. Astăzi, orice dascăl din ţara nordică are studii superioare şi se bucură de autonomie totală la ore.
Jouni Kangasniemi, consilier în ministerul Educației: „Una dintre decizii a fost să mutăm formarea profesorilor de la vechile seminarii de doi ani, la universități. Începând cu anii 1980, toți profesorii au fost formați la universitate și au devenit maeștri în educație, astfel încât au cunoștințe foarte aprofundate despre educație, învățare și pedagogie.”
Am mers la una dintre cele mai mari Universităţi de formare a cadrelor didactice, aflată în Jyvaskyla – un orăşel din inima Finlandei.
Faceţi cunoştinţă cu Marja Lerkanen. Ne vorbeşte despre concurența mare de la facultatea de educaţie şi psihologie.
Marja Kristiina Kerkanen, director adjunct la Facultatea de Educație: „Avem aproximativ o mie de candidați în fiecare an și luăm aproximativ o sută la programul de profesor la clasă, de exemplu. Da, este un lucru unic la nivel mondial că profesia de profesor este atât de populară în Finlanda. Prin educaţie construim viitorul.”
La facultate, practica este esențială. Pe lângă teorie, studenţii merg în şcoli, asistă şi învață meserie de la un profesor experimentat.
Henna Tuohimaa, profesor student - Finlanda: „Acesta este ultimul meu an de studiu… Am 42 de lecții…”
Heidi Mouhu, formator de profesori: „Purtăm discuții cu acești profesori - studenți înainte ca ei să țină o lecție, așa că ne uităm la planul pe care îl au pentru fiecare lecție.”
Încă de anul trecut, ministrul Educaţiei, Ligia Deca a propus o formare similară a profesorilor, într-un masterat didactic care să dureze un an. Planul a rămas însă doar pe hârtie.
Reporter: „Când o să vedem și noi acești profesori făcând practică?”
Ligia Deca, ministrul Educației: „Păi ăsta este scopul masteratului didactic. Practic, el este dezvoltat din start cu 80 la sută practică.”
Reporter: „Și când se va întâmpla asta?”
Ligia Deca, ministrul Educației: „Începând cu anul universitar 2025-2026.”
Reporter: „Şi aveți timp să faceți asta până în 2025?”
Ligia Deca, ministrul Educației: „Păi, avem un an. Într-un an de zile, eu cred că se pot realiza.”
Lumina de la capătul tunelului nu vine de la Ministerului Educaţiei, ci de la voluntarii unor ONG-uri precum Teach for România, care formează profesori pentru a preda în școli defavorizate.
Daniela este licențiată în Drept. Mentorii de la Teach for România au învățat-o să predea prin tehnici moderne, un alt aspect esențial care lipsește în şcolile din România. Lecţia la care am participat este despre cum se face… un afiş.
Finlandezii ne amintesc că au schimbat radical paradigma în educaţie, acum peste 40 de ani. În primul rând, au desfiinţat inspectoratele şcolare şi astfel au făcut economie în sistem. Jouni Kangasniemi își amintește că schimbarea provocat un şoc la acea vreme.
Jouni Kangasniemi, consilier în Ministerul Educației: „Toată lumea a fost, desigur, speriată. Vreau să spun că profesorii erau destul de fericiți că nu trebuiau să organizeze o zi de teatru pentru o zi în care să joace pentru un inspector școlar, că totul este la locul lui.”
Radu Szekely, președinte Dare to learn: „Noi în continuare punem foarte mare presiune pe profesor, să urmeze anumite rețete de lucru, să urmeze anumite tipare și îl evaluăm după cât de bine se încadrează profesorul în aceste tipare, cât de bine urmează programa, însă nu îi dăm șansa să lucreze cu copilul, dar ne uităm foarte puțin: generează învățare sau nu, ceea ce face, are timp să lucreze cu copilul?”
De la felul în care îşi motivează profesorii până la atenţia pe care o acorda inclusiv copiilor care nu ţin pasul cu şcoala, sistemul finlandez de educaţie este un succes pe care multe ţări se străduiesc să-l copieze.
În România, în lipsa unei strategii coerente din partea statului, care să transforme de la rădăcina învăţământul românesc, rămân doar ONG-uri precum Teach for România, care se străduiesc să umple golurile din educaţie. Sunt iniţiative remarcabile, pe care cei care conduc destinele învăţământului românesc – şi, deci, ale copiilor noştri – nu reuşesc însă să le urmeze şi să le transforme în politici la scara naţională. Când o vor face cu adevărat, vom putea spera, în sfârşit, la un sistem de educaţie modern şi performant.
