Studiul care arata ca serile petrecute in fata televizorului sunt periculoase pentru copii. Bolile asociate cu acest obicei
Un studiu desfasurat pe durata a 30 de ani in Marea Britanie a aratat ca acei copii care isi petrec serile uitandu-se la televizor au sanse foarte mari ca la maturitate sa aiba un stil de viata sedentar si probleme de sanatate, precum diabetul.
La sfarsitul unei zile foarte aglomerate, pentru multi parinti este foarte usor sa ia copilul si sa il aseze pe o canapea in fata televizorului, pentru a-l tine ocupat, dar oamenii de stiinta avertizeaza ca astfel ajuta la inducerea unui obicei care ii va urmari pe micuti pe toata durata vietii, potrivit Mediafax.
Studiul efectuat de cercetatori din Marea Britanie, cu o durata de 30 de ani, bazat pe informatiile obtinute de la 6.000 de participanti, arata ca modalitatea de petrecere a timpului liber in perioada copilariei poate influenta sanatatea individului timp de decenii, in perioada maturitatii. Astfel, copiii care petrec mult timp in fata televizorului vor deveni, cel mai probabil, adulti sedentari, lipsa de miscare avand implicatii negative asupra sanatatii lor.
Oamenii de stiinta de la University College din Londra, care au realizat studiul, ii avertizeaza pe parinti sa tina seama de concluziile cercetarii si sa isi incurajeze copiii sa aiba un stil de viata mai activ. "(Descoperirile, n.r.) au implicatii serioase in ceea ce priveste practica si programele de sanatate publica. Cercetarea sugereaza ca interventiile necesare pentru reducerea timpului petrecut in fata televizorului trebuie sa fie tintite asupra copiilor si a parintilor lor. Astfel de initiative ar putea nu numai sa-i ajute pe copiii din prezent, ci si sa reduca timpul petrecut in fata ecranului in cazul generatiilor viitoare. Acest lucru ar aduce foarte multe beneficii, studiul aratand ca privitul la televizor este asociat cu alte comportamente cu risc legat de sanatate, cum ar fi consumul de alimente cu continut energetic foarte ridicat si fumatul", a declarat profesorul Mark Hamer, expert in sanatate publica.
"Privitul la televizor pe perioade lungi de timp este legat de riscul de imbolnavire de diabet de tipyl II si maladii cardiovasculare", a mai precizat Mark Hamer. Studiul s-a bazat pe informatiile obtinute in cadrul programului "1970 British Cohort Study", care contine o cantitate uriasa de date colectate de la mii de persoane nascute in aceeasi saptamana in 1970. In 1980, cand participantii aveau varsta de zece ani, cercetatorii au realizat un set de interviuri referitor la starea lor de sanatate si obiceiurile de petrecere a timpului liber. Printre intrebarile puse s-a numarat si cea referitoare la timpul petrecut in fata televizorului, iar respondentii aveau trei optiuni de raspuns: "niciodata", "uneori" si "des".
Oamenii de stiinta au revenit cu intrebari si in 2012, cand participantii la studiu aveau varsta de 42 de ani, si i-au chestionat din nou referitor la stilul de viata, printre raspunsurile date fiind si cel legat de numarul de ore petrecute saptamanal in fata televizorului. Savantii au descoperit ca obiceiurile din copilarie se mentin si in timpul vietii adulte. Potrivit studiului, 83% dintre participantii care petreceau mai mult de trei ore zilnic in fata televizorului la varsta de 42 de ani urmarisera "des" emisiuni TV la varsta de 10 ani. De asemenea, adultii care urmareau programe TV cel putin trei ore zilnic aveau o stare de sanatate slaba sau chiar proasta, cei mai multi fiind supraponderali sau chiar obezi. In plus, cei mai multi au raportat ca tatii lor fusesera supraponderali.
Cercetatorii, al caror studiu va fi prezentat luni, la conferinta organizata de Centre for Longitudinal Study, au declarat: "Dupa stiinta noatra, acesta este primul studiu care investigheaza legaturile obiceiului de a sta in fata televizorului in copilarie cu viata de adult, in cazul unui grup reprezentativ de persoane nascute in aceeasi perioada. Interventiile privind reducerea timpului de urmarire pasiva a programelor de televiziune ar trebui sa fie tintite atat asupra copiilor, cat si asupra parintilor.
Daca vom interveni acum atat in cazul copiilor, cat si al parintilor, am avea o strategie de succes in ceea ce priveste reducerea timpului petrecut in fata ecranului de generatiile viitoare. Interventiile posibile ar putea tinti «timpul petrecut cu familia» si ar putea incerca sa inlocuiasca urmaritul pasiv cu activitati care pot include utilizarea ecranului in mod activ, cum ar fi unele jocuri video, sau cu activitati in aer liber, care incurajeaza miscarea".
