"Nu ne povestesc nimic din ceea ce fac", se plang parintii de adolescenti. Atitudinea corecta fata de copii
"Nu ne povestesc nimic din ceea ce fac", i-am auzit pe multi parinti de adolescenti plangandu-se. Nici nu trebuie sa va dea multe detalii.
Este cat se poate de normal sa-si tina emotiile si intamplarile pentru ei. Iar aceasta precizare nu o fac adolescentii, ci chiar psihologii.
"E prea inchis in el", se plang cei mai multi parinti de adolescenti in fata psihologului. E normal sa fie asa insa, contracareaza specialistul. Daca puneti presiune pe copil, acesta va fi si mai inchis in sine. Daca nu ii permiteti independenta, ii stopati evolutia psihologica normala. Asa ca lasati-l sa vorbeasca cand vrea, despre ce vrea. E singura atitudine care va mentine apropiati pe parcursul celor 4 ani grei:
Elena Branaru, medic primar psihiatrie pediatrica: "Ma intereseaza drogurile, nu conteaza, conteaza ca spun ce probleme au si ii ajuti sa descopere derapajele si mai ales consecintele acestor derapaje."
Daca isi declara interesele, nevoile, fricile vor sa gaseasca DOAR un parinte curios:
Daca va spune ce a incercat e o dovada de incredere. Nu asteapta sa va oripilati si sa -i interziceti. Ci doar sa fiti curiosi. Sa aflati despre viata de adult pe care incepe s-o testeze. Adolescentul nu vrea sa va nelinisteasca. Si atitudinea parinteasca prea rigida ii creeaza sentimentul puternic de vina. Nu are nici o vina ca devine adult!
Pe de alta parte - iar acum recomandarea este pentru copii - incercati sa povestiti detaliile picante preponderent prietenerilor.
Bogdana Bursuc Psiholog: "de exemplu ma duc intr-o excursie la munte si ne-a prins ploaia, era sa alunec de pe nu stiu ce stinca. Mai bine nu spui pt ca pe parinti o sa-l ingrijoreze. Reactia principala o sa fie - stai acasa!."
Frica parintelui la o asemenea poveste e o reactie normala. Povestea s-a terminat cu bine? Adolescentul are de invatat, in aceasta perioada, inclusiv cand e cazul sa taca!
.webp)
