Dopamina și cortizolul, hormonii care dau dependențele și depresia. Cum îi ținem sub control
Dimineața, un covrig sau câțiva biscuiți de ronțăit - ca să mă simt mai bine -, și-așa urmează o zi urâtă la serviciu! Dacă mă enervez la muncă, fumez o țigară și trece. Iar seara, mă relaxez, neapărat cu un pahar de vin!
Toate aceste povești sunt, de fapt, despre hormonul numit dopamină. De dragul lui, cei mai mulți dintre noi dezvoltă dependențe. Nu mergem la psiholog ori psihiatru să le rezolvăm, ci ne facem tema la biologie. Inclusiv adolescenții ar trebui să știe aceste informații!
Dr. ing. Ștefan Voicu, Facultatea de Chimie Aplicată: “Trecem pe lângă brutărie, intrăm și cumpărăm un covrig, îl mâncăm. Ne îngrășăm. După ce l-am mâncat ne punem întrebarea oare de ce l-am mâncat? Tocmai de aceea, nu tot ceea ce ne dorim ne și place ulterior. Când trec pe lângă o brutărie, simt mirosul ăla de covrigi și mi face brusc poftă de covrig. Ceea ce mă determina să cumpăr un covrig e dopamina care îmi dă iluzia.”
Dopamina. Hormonul care ne face să ne simțim bine, în baza unei promisiuni. Nu contează stimulul - mâncare, alcool, dulciuri, jocuri de noroc, tutun, droguri. Contează că gestul, exercițiul este dus la bun sfârșit, iar organismul oferă o recompensă. Relaxarea.
În timp scurt, însă, lucrurile se schimbă. Radical, dar oarecum firesc. Bombardamentul cu stimuli duce la obișnuință, iar producția de dopamină scade. La fel, satisfacția. Crește, în schimb, substanța de adicție.
Prin repetare, stimulii cauzează modificări biochimice în creier. Dependențele. În această fază, e nevoie de medicamentație.
Andreea Groza, corespondent: „Mă aflu pe o stradă banală, într-o zi banală de muncă. Banal! Dar ce-ar fi să mă gândesc acum la ceva cât de cât realizabil - să spunem o casă la malul marii. Frumos! În felul acesta, nu fac altceva decât să mă feresc, biochimic, de dependențe!”
Dr. ing. Ștefan Voicu, Facultatea de Chimie Aplicată: „Mă gândesc la un proiect pe termen lung. Cu cât fac un proiect pe termen mai lung, cu atât controlul asupra stării de bine este preluat de altă substanță decât dopamină și nu mai mănânc covrigul. Așa apare oxitocina. Oxitocina dă fericirea pe termen lung. Prin targeturi pe care mi le propun pe durate lungi de timp.”
Oxitocina nu are efectele adverse ale dopaminei. Nu va împiedică nimeni să visați ziua la proiecte realizabile! Ca să o produceți!
Ne ducem spre ceea ce ne ocupă mult timp: munca. Și ne oprim tot la hormoni. Cei mai fericiți oameni sunt cei care muncesc, nu cei care stau. Muncind, au rezultate și asta le dă o satisfacție. Lipsa de precupari duce la depresie.
Să stați. Și chiar să vă întrebați: Ce fac azi? Înseamnă cantități uriașe de cortizol, un alt hormon, dar al stresului. În cantități uriașe, distruge receptorii pentru adrenalină, adică deciziile devin dificile. La fel, au de suferit receptorii pentru oxitocina - încep să nu mai fiu capabil să mă simt bine. Indiferent ce fac.
Ne intoarcem la posibilele dependențe. Le combatem biologic cu planuri realizabile. Și mai există o cale:
Andreea Groza, corespondent: “Mai avem o regulă în privința depedentelor. 15 minute în fața unei prăjituri și să nu o mănânc, în fața unei țigări și să nu o fumez, în fața unui pahar de vin și să nu-l beau. Aceste 15 minute mă feresc cu adevărat e dependențe.”
După un sfert de oră, nevoia de dopamină din creier scade în mod normal. Scade automat și nevoia de substanțe adictive.
Etichete: cortizol, csid, dependente, dopamina, hormoni,
.webp)
