Cum învățăm fără să ne plictisim. Interviu cu Tony Buzan, omul care a inventat hărțile mentale
"Școala m-a plictisit îngrozitor! Și mai îngrozitoare erau temele pentru acasă”, ne povestește cel mai vândut autor în Marea Britanie la ora actuală.
Tony Buzan este omul din spatele conceptului de hărți mentale. Instrumente care ne ajută să reținem și să depozităm informații într-un mod organizat, așa cum vrea creierul.
Pentru că cei mai mulți elevi din România sunt în asentimentul scriitorului, ne-am gândit că inovația, altfel simplă, le-ar fi de ajutor. Poate înlătura plictiseala asociată, din păcate, orelor de curs. Iar că o paranteză, ne-am gândit că le ridicăm niște semne de întrebare și autorilor de manuale. În speranța că procesul de învățare actual va fi regândit.
Alegeri 2024
21:23
Ciolacu reafirmă că, dacă este ales preşedinte, l-ar desemna premier pe Bolojan şi că îşi doreşte o coaliţie cu PNL
20:58
Marcel Ciolacu este favorit clar pentru câștigarea alegerilor pe platforma pe care s-a pariat masiv în favoarea lui Trump
17:04
Cum văd străinii alegerile prezidențiale din România. ”De 20 de ani trebuie să alegem răul cel mai mic”
16:02
George Simion, președintele AUR, a votat la Roma: „Vin aici să votez din respect pentru toţi românii”
O ciocolată. Nu trebuie să avem în mână o felie de ciocolată ca să ne imaginăm gustul, textura ori culoarea. Să ne imaginăm! Este ce mai ușoară formă - pentru creierul uman - de a învăța orice fel de informație.
Facem demonstrația alături de profesorul Tony Buzan, inventatorul hărților mentale, prin care ajută elevi și profesori deopotrivă să învețe fără chinul asociat.
Tony Buzan, profesor, autor best seller: “Le-am inventat pentru că nu mi-a plăcut școala. Mă alătur altor miliarde de oameni cărora nu le plac temele. Mie nu-mi plăceau nici notițele luate în clasă. Eram obosit, memoria era din ce în ce mai proastă, încrederea în mine era jos. Și m-am gândit: de ce? Elevului Tony Buzan nu i se permitea să își ia notițe cu ajutorul creioanelor colorate. Și am început să mă gândesc: de ce fără culoare? Nu era niciun motiv.”
“-Te întreb, care e limba ta maternă?
-Româna.
-Și a mea care crezi că e?
-Engleza.
-Nu, nu, nu! Să înțeleagă toată lumea. Creierul are o altă limbă - imaginația - ăsta e limbajul uman. În România, în China, în Kenya e aceeași limbă. Toți oamenii care sunt acum cu noi vorbesc aceeași limbă. (…) Imagini, culoare, legături. Ce obțin?
- Viață!
- Harta mea mentală! Da, viață și distracție. Și când ai distracție, creierul merge mai repede!"
Tânărul Tony a început să își ia notițe în clasă cu ajutorul creioanelor colorate. Fiecare paragraf din carte își regăsea corespondentul într-o imagine din mintea lui. Apoi, a asociat texturi cuvintelor. Mirosuri și culori. Așa fac bebelușii. Așa face, deci, specia umană, la primul contact cu această lume.
Brusc, totul se leagă. Iar materiile de la școală nu mai sunt cele mai plictisitoare lucruri de pe pământ. Faceți acasă un experiment! Citiți și apoi încercați să legați informația de o imagine din minte. Uitați-va, în același timp, în oglindă. Pupilele se măresc. Oare ce de?
Tony Buzan, profesor, autor best seller: “Ce va spune creierul? Dacă închizi pupila, nu ești interesat, dacă ești interesat, totul se deschide pentru miliarde de fotoni de lumina. Sunt lăsăți să între în ochi, adică informația să între! De asta copiii sunt cu ochii mari. Fața e dechisă, mintea e deschisă!”
Încercați această metodă când învățați, indiferent de materie. Pentru elevi, exercițiul de memorare este excepțional.
Acum, ne adresăm profesorilor!
Prof. dr. Ovidiu Panisoara, Facultatea de Psihologie: “Fiți profesor puțin! Prima regulă este progresul. Copilul trebuie să plece acasă cu mai mult decât ieri. Gândiți-vă: școala de șoferi - la început groaznic, dacă după 30 de ore tot groaznic e, nu mai fac! A dou regulă: legea provocării, adică să vină profesorii cu ceva nou. A treia regulă este cea a varietății: ne obișnuim cu orice și ne plictisim de orice, din când în când schimbi, chiar dacă e bine. Sunt regulile a orice în viață!”
Ne întoarcem la copii, pe final. Și le spunem că, înainte de intrarea pe poarta școlii, să își imagineze singuri lumea pe care o vor descoperi. În cele mai vii culori.