Cum avem grijă de pielea noastră. Orice modificare trebuie să ne trimită la medic
În laboratorul de anatomie patologică privim celulele în detaliu. Ne interesează scutul de protecţie al pielii. Adică o substanţă neagră, distribuită în suprafaţa ei, care respinge radiaţiile solare. Şi care dă culoarea.
Cum acest scut diferă de la o persoană la alta, e lesne de înţeles că există diferenţe între cei cu tenul mai închis şi cei cu ten deschis. Aceştia din urmă sunt mai fragili din această perspectivă. Ne uităm însă cu încredere şi la soare şi la propria persoană, indiferent de culoarea pielii. Pentru că acest organ e la vedere şi putem să ne dăm seama uşor de transformări. Şi să cerem din timp ajutor.
Un vas de sânge, nou format, într-o tumoră de piele, permite celulelor tumorale se se plimbe peste tot în organismul uman. Şi să îşi facă cuiburi. Pe care le numim metastaze.
Pielea este un organ la vedere. De aceea, putem să ne ajutăm singuri să nu ajungem în situaţia pe care am văzut-o la microscop.
Celulele care formează exteriorul pielii se numeşte keratinocite. Deasupra lor, ca un scut, sta o substanţă neagră, care dă şi culoarea pielii. Aceste scut negru e subţire, pielea are culoare albă.
Printr-un scut subţire, radiaţia solară trece nestingherit. Şi ajunge la nucleu, adică în creierul celulei. Pe care îl poate rupe la propriu. În acest moment, celula acţionează de capul ei şi nu în comandă organismului.
Două tipuri de cancer de piele, numite carcinoame, invadează doar tesututurile din jur. Nu şi alte organe. Melanomul, în schimb, are posibilitatea de a pleca prin vasele de sânge peste tot. De aceea trebuie să fiţi mereu atenţi cu propria piele. Cel mai important factor de prognostic în melanom este grosimea tumorii.
.webp)
