CSID. Cum pot fi scăpați de chinuri pacienții care și-au pierdut mai mulți dinți
CSID. Odată cu pierderea mai multor dinţi, oasele de susţinere se prăbuşesc la propriu. În prezent, există reţele din titan care reconstruiesc maxilarul şi mandibula, astfe încât să permită imediat dinţi ficşi.
O reţea din titan acoperă întreg osul maxilar. În această reţea, se pot pune toţi dinţii ficşi ai arcadei superioare.
Nu implică alte implanturi ulterioare. Tehnica nouă e recomandată persoanelor care nu mai au dinţi.
Odată cu pierderea unui dinte, apare resorbţia osoasă la nivelul maxilarului sau al mandibulei. Nu poate fi stopată altfel decât cu un implant. Dacă însă v-aţi pierdut toţi dinţii de pe o arcadă sau cei mai mulţi dintre ei, oasele de susţinere se prăbuşesc la propriu.
Aceşti pacienţi nu aveau soluţii în afara unei proteze mobile, care însă nu frânează prăbuşirea osoasă, ori implanturi zigomatice, care presupun restricţii câteva luni. De puţin timp, a apărut o reţea din titan, care reconstruieşte structura oaselor de susţinere.
Anca Rusu medic chirurgie dento-alveolara: ”Nu reprezintă un şurub cum sunt implanturile clasice. Reprezintă o reţea din titan realizată prin laser, care va acoperi total oasele maxilare.”
Pe acesta reţea, acoperită ulterior de gingie, se pot pune dinţi ficşi imediat.
Anca Rusu: ”Obţinem modelul 3 D al osului pacintului. Acest model 3 e trimis la un centru specializat. Se face designul, scheletul din titan potrivit pe osul pacientului. Este un sistem unic, pesonalizat, care se mulează perfect pe osul pacientul, evident nu poate fi folsit la alt pacient.”
Aceeaşi reţea din titan poate fi folosită şi pentru maxilarul inferior. Pentru că nu vorbim de şuruburi, adică de implanturile clasice, care necesită o perioadă să se integreze în os, pacientul poate mânca imediat.
Mihai Cirstea, medic chirurgie dento-alveolară: ”Nu mai aşteptăm să se vindece şuruburile. Toate aceste şuruburi sunt gândite să asigure o stabilite şi o fixare perfectă.”
În România, după 40 de ani, peste 80% dintre persoane au cel puţin un dinte pierdut. Odată pierdut un element dentar, osul în care era sustinut - maxilarul sau mandibula – începe pierderea osoasă, care poate fi semnificativă.
