Ce facem daca identificam frica la copii. Cea mai buna metoda recomandata de psihologi
Frica este un mecanism de supravietuire. Apare ca raspuns la o amenintare reala si concreta. Ce facem insa cand o identificam la copii carora e greu sa le explicam diferenta dintre un pericol real si unul din povesti? Va dam imediat solutii!
Furia si frica sunt parti ale aceleiasi monede, din punct de vedere fiziologic. Daca prima este o reactie de lupta, a doua inseamna fuga. Cum, de altfel, tristetea dupa un eveniment nefericit insemna tocmai timpul de recuperare psihologica, absolut vital.
Astfel de concepte - frica, furia si tristetea - trebuie explicate, simplu copilului. Il ajutati sa aiba un psihic normal.
In privinta fricii, incercati sa schimbati indemnul ''fii curajos'' cu ceva realist: "E normal sa iti fie frica intr-o situatie stresanta" - un examen, de exemplu.
Adina Dumitrescu, psiholog: "Ne punem probleme doar cand copilului ii este frica de aproape orice ii este nou si e impiedicat de exploreze."
Aceasta frica de explorare e inlaturata tot de parinti. Cu mesaje clare din partea acestora: "Esti important!'', ''Contezi!'', ''Ma intereseaza ce iti trece prin cap !''. Aceste afirmatii, aparent banale, dar care nu sunt exprimate, produc frica in mintea copilului. Pentru toata viata.
Frica poate fi linistita, cu propriile forte, constient, dupa 24 de ani, cand partea din creier numita cortex prefrontal este matura. Copiii nu au aceasta capacitatea intelectuala. De aceea, in astfel de episoade, au nevoie doar sa fie tinuti in brate.
Gaspar Gyiorgy, psiholog: "Prin contact fizic, creierul copilului va produce oxitocina, care este hormonul linistii si sistemul nervos se va relaxa. Daca parintele critica, amenintina, loveste, nu face decat sa dezechilibreze copilul care nu e pregatit, sa faca fata singur."
Dupa ce ii imbratisati indelung, spuneti-le ca frica e invinsa doar de actiune. "Ti-e frica de examen ? Hai sa mergem sa il dai, sa vedem ce se intampla."
Bogdana Bursuc, psiholog: "Ce e foarte inportant cand avem tipul acesta de emotie este sa actionam. Linistirea o sa apara doar daca actionam, chiar daca ne este frica si vedem ce se intimpla."
Orice s-ar intampla, treaba parintelui nu e sa judece, ci sa linisteasca.
