Adolescenții care provin din familii de fumători riscă să dezvolte aceeași dependență
Copilul meu fumează, cum fac să îl opresc? Cu interdicţii, cu argumente care privesc bolile ce derivă din fumat? Venim cu o abordare interesantă care i-ar putea face pe părinţi să descifreze mecanismele din complicată minte adolescentină.
Ne adresăm mamelor pe care le întrebăm cum miroseau în primii ani de viaţă ai copilului? Dacă, din întâmplare, răspunsul e "posibil a ţigară" nu avem veşti bune. Pentru că vorbim, de fapt, despre un ataşament primar. În mintea copilului, cum miroase mama e cel mai bine. E acasă, înseamnă siguranţă şi căldură. Involuntar, mintea lui de acum caută acest reper de confort.
Bogdana Bursuc, psiholog: “Copiii asociază frecvent experienţa cu mama ursuleţ, în braţe când sunt cu mama, apoi e suficient ursuleţul ca să se liniștească sau ca să adoarmă în absenţa mamei. Din aceleaşi experințe senzoriale face parte și fumatul.
Dacă mama fumează, mirosul acela care intră în piele, în haine, în păr e asociat cu căldură şi afecţiune cu starea de siguranţă pe care micuțul o asociază în braţele mamei. Ani mai mai târziu, o să fie mult mai tentat sau înclinat spre mirosul de ţigară, spre a cosuma tutun pentru că a experimentat şi senzaţia de siguranţă şi afecţiune aşa.
Inconştient, aşa începem să fumăm. A doua etapă, în adolescenţă, e curiozitatea. Iată cum a experimentat-o Mihai.
Mihai: “Iniţial am vrut să văd cum e şi apoi s-a manifestat că o revoltă pentru că părinţii meu fumau, le-am spus să se lase pentru că astel mă apucăm şi eu, nu m-au ascultat şi m-am apucat.”
Şi, din nou, apar mesajele părinţilor.
Bogdana Bursuc, psiholog: “Eu aleg să fumez şi ţie it interzic. Deşi când fumez e o stare de bine sau spunem verbal lasă-mă să fumez, mă liniștesc şi apoi mă joc cu tine. Spunem explicit că fumatul are efecte bune, dar pe de altă parte, tu n-ai voie ca e periculos pentru sănătate.”
Se numeşte disonanţă cognitivă sau conflict de idei, iar vina e a părinţilor fumători. A treia relaţie cu fumatul, pentru un copil, vine din basme.
Cu două iluzii se lupta orice fumător: una e iluzia controlului - pot să mă las oricând -, a doua iluzie se numeşte iluzia invulnerabilităţii, adică “mie nu o să mi se întâmple nimic rău”, însă aceste gânduri sunt doar două iluzii, cum le spune şi numele.
În creier, se eliberează dopamină şi apare confirmarea: ce bine e! Pe de parte, receptorii neuronali, cei care percep nicotina, se multiplică pe măsură ce fumaţi mai mulţi. Şi vor şi mai multă nicotină!
Nu puteţi şterge informaţiile din copilărie. Dar puteţi să vă lăsaţi de fumat. Iată singură idee inventată de psihologi:
Bogdana Bursuc, psiholog: “Să ne propunem să fumăm ca scop în sine, dimineaţa cânt te trezeşti poţi să fumezi şi alegi un loc special de fumat mai puţin accesibil. Jos în faţa blocului, sus pe bloc, poate trebuie să te îmbraci că te văd vecinii. Mintea separa fumatul de viaţa obişnuită şi fumatul nu mai aduce beneficii 00:20:04 experinte plăcerii o să fie izolată asociată cu alt evenimente!”
