Ultimul mesaj al lui Ionuț Anghel, înainte să moară. „A trebuit să se întâmple iar o tragedie”
Ionuţ Anghel, unul dintre puţinii români care de aproape doi ani spera la un transplant de plămâni, s-a stins la începutul săptămânii.
Tânărul suferea de o boală gravă şi era pus pe lista de aşteptare alături de alţi şapte pacienţi.
În luna iulie a venit la Bucureşti pentru a sta de vorbă cu ministrul Sănătăţii şi cu directorul Agenţiei Naţionale de Transplant. Plămânii lui funcţionau la 15% din capacitate şi spunea că resimte cumplit orice efort.
Directorul Agenţiei anunţa la acea vreme că singura şansa pentru Ionuţ poate veni din Italia. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, iar tânărul nu a mai rezistat bolii care l-a măcinat ani de zile.
Duminică, Ionuț Anghel a postat un ultim mesaj pe contul său de Facebook, după ce a aflat despre tragedia de Spitalul Județean de Urgență de la Piatra Neamț, potrivit Ziarului de Vrancea.
Postarea integrală a lui Ionuț Anghel:
„Ce țară... Trăim într-o țară în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afara țării, nu reușește mare lucru... Se lovește de tot ce ține SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate...
Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va exista și un "mâine" și am afirmat asta în mai multe rânduri însă "cei de sus" au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât... nimic concret!
Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu ține că și cum ai fi de-al lor... Doar când auzi „ca și cu un OM” de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima faza ca să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit să se întâmple iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamț, ca să se vadă că nu se mișcă mare lucru?
Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria. Deci se poate că să fim și operativi în timp util... Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ?
E nevoie să „dispărem” ca să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni?
Încet încet, o să rămânem și fără bani de medicamente și terapii și atunci... Dumnezeu cu mila.
Sper că cei cu putere de decizie să realizeze că noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar dacă nimeni nu înțelege asta.
De ce e nevoie de astfel de tragedii ca să se tragă mereu câte un semnal de alarmă în acest Sistem? De câte semnale de alarmă e nevoie? Deja începem să le numărăm la două mâini..”
Etichete: ionut anghel, piatra neamt, plamani, transplant,
