Rodica Mandache, la 36 de ani de la Revoluție: „România poate a evoluat, dar viața e atât de grea încât nu ne mai dăm seama”
Actriţa Rodica Mandache declară, pentru News.ro, că la 36 de ani de la Revoluţie, România nici nu a involuat, nici nu a evoluat, sau poate a evoluat dar nu ne mai dăm seama”.
„Nu ne dăm seama, pentru că viaţa fiind grea e greu să spui: ‘Vai, ce bine e!’. Sigur că e mult mai bine decât acum 36 de ani, multe lucruri sunt mult mai bune”, afirmă artista.
„Nu mai e ordinea de atunci, rigoarea de atunci, frica. Fără restricţii, nu se poate trăi mai ales în şcoală, în spitale, în instituţii. Dacă nu mai există această ordine şi disciplină e greu”.
Cei care sunt nostalgici după vremurile de dinainte de Revoluţie „plâng după ordine, după rigoare. Ei spun: ‘Vreau să mă duc undeva şi să mă asculte cineva ce spun’, ori la ora asta nu te ascultă nimeni, vorbim singuri, cu telefonul”, explică actriţa.
Cine a Rodica Mandache
Născută la Iaşi, în 13 aprilie 1943, a urmat studiile teatrale în Bucureşti, absolvind Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, promoţia 1964, clasa profesorilor Octavian Cotescu şi Pop Marţian.
În anul 1963, debutează pe marele ecran în comedia „Un surâs în plină vară” (r. Geo Saizescu), alături de Sebastian Papaiani, Florina Luican şi Dem Rădulescu.
Rodica Mandache este una dintre cele mai iubite actriţe de teatru.
La Teatrul Naţional din Bucureşti şi Teatrului Odeon a jucat în numeroase spectacole. În teatru, unul dintre rolurile sale de referinţă este Maria Panait (Doruleţ), din adaptarea pentru televiziune a piesei lui Tudor Muşatescu, „Visul unei nopţi de iarnă”, în care a jucat alături de Florin Piersic. De-a lungul carierei sale excepţionale, a jucat şi joacă în spectacole regizate de Radu Afrim, Alexandru Dabija sau Dinu Cernescu.
Contribuţia Rodicăi Mandache adusă teatrului şi filmului românesc a fost recompensată, de-a lungul vremii, cu numeroase distincţii. Printre acestea se numără Premiul Uniter pentru întreaga activitate (2020), Premiul onorific de popularitate pentru rolul din spectacolul „Trei generaţii” la Festivalul Internaţional de Dramaturgie Contemporană din Braşov (2017), Premiul Confidenţial pentru spectacolul „Un tramvai numit dorinţă” (r. Dinu Cernescu, 2013), Premiul pentru întreaga activitate la Premiile Municipiului Bucureşti pentru Artă şi Cultură, secţiunea Artele Spectacolului (2009), Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă în rol secundar pentru Adel din „joi.megaJoy” (r. Radu Afrim, 2007).
La Gala Premiilor Gopo 2024 a fost recompensată cu Premiul pentru întreaga Carieră.
