Românii cu venituri minime plătesc peste o treime din bani pe energie. „Au fost compensate companii, nu oameni”
Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, critică dur politicile sociale ale statului român în domeniul energiei.
Chisăliță arată, într-o analiză, că România îşi lasă cetăţenii vulnerabili să suporte costuri disproporţionate la utilităţi, în timp ce alte state europene, precum Grecia, acoperă aproape integral aceste cheltuieli pentru persoanele sărace.
„În orice ţară civilizată există o regulă nescrisă: dacă eşti sărac, statul nu are voie să te lase în frig şi întuneric. În România, această regulă a fost nu doar ignorată, ci inversată”, afirmă Dumitru Chisăliţă. Potrivit acestuia, adevărata măsură a protecţiei sociale nu este nivelul preţului la energie, ci ponderea facturilor în venitul unui om cu resurse minime.
Analiza realizată de AEI evidenţiază un contrast major între România şi Grecia, diferenţă pe care Chisăliţă o numeşte „devastatoare”. În Grecia, indemnizaţia socială minimă se ridică la aproximativ 9.600 de euro pe an, iar costurile medii anuale pentru gaze şi electricitate sunt estimate la circa 1.800 de euro. În aceste condiţii, statul elen intervine pentru consumatorii vulnerabili, astfel încât „până la 100% din aceste costuri pot fi acoperite”.
„Cu alte cuvinte, un cetăţean grec sărac nu este condamnat să aleagă între hrană şi încălzire”, subliniază Chisăliţă.
12% din factură, plătită la noi de stat
Situaţia din România este descrisă ca fiind exact opusă. O persoană singură care beneficiază de indemnizaţia socială minimă are un venit de aproximativ 1.281 de lei pe lună, echivalentul a circa 3.000 de euro pe an. În acelaşi timp, facturile anuale la gaze şi electricitate pentru un apartament cu două camere ajung la aproximativ 1.257 de euro.
„Ajutorul oferit de stat? Aproximativ 150 de euro pe an. Rezultatul, statul român acoperă doar 12% din factura energetică a unui om care trăieşte deja sub pragul sărăciei. Restul de aproape 1.100 de euro trebuie să fie plătit dintr-un venit anual de doar 3.000 de euro. Asta înseamnă că un român sărac ajunge să cheltuie peste o treime din tot venitul său doar pe energie. În Grecia, un om aflat în situaţie similară este protejat tocmai de acest colaps financiar”, explică preşedintele AEI.
Chisăliţă critică şi politica de plafonare a preţurilor promovată de Guvernul român, despre care spune că este prezentată ca o măsură de protecţie socială, dar care, în realitate, nu îi ajută pe cei mai vulnerabili.
„În realitate, această politică este o politică pentru cei 80% din consumatori, care nu sunt deloc vulnerabili, şi nu pentru cei săraci. Preţul plafonat este, de multe ori, foarte apropiat de cel din piaţă, ajutorul real pentru cei vulnerabili este simbolic. Plafonarea nu îi protejează pe săraci – îi ajută pe consumatorii bogaţi”, susţine acesta.
În timp ce Grecia tratează energia ca pe „un bun esenţial”, România o tratează, în opinia lui Chisăliţă, „ca un produs de lux”, pe care chiar şi cei mai săraci sunt obligaţi să îl plătească aproape integral. El consideră că nu este vorba despre o problemă tehnică sau despre lipsa resurselor, ci despre o opţiune politică.
„România a ales să transfere costul crizei energetice pe umerii consumatorilor, în timp ce bugetul public a fost folosit pentru a compensa companii, nu oameni. Un stat care oferă 150 de euro pe an pentru facturile la energie care costă 1.300 euro pe an şi care trăieşte cu 250 de euro pe lună şi îi spune că «l-a protejat» nu face politică socială. Face cosmetică bugetară peste o sărăcie reală. Diferenţa dintre Grecia şi România nu este una de bani. Este una de priorităţi: OMUL ca prioritate”, concluzionează Dumitru Chisăliţă.
