Povestea emoționantă a lui Răzvan, căpitanul nevăzător al naționalei de paraclimbing. ”Mi-am dat seama că pot să fac orice”
Trebuie să țintim cât mai sus, să muncim și să nu ne lăsăm doborâți de piedicile întâlnite în cale. Acesta este crezul și mesajul lui Răzvan Nedu, un tânăr de 25 de ani care vede doar 1%.
Răzvan este antrenor de escaladă și căpitanul lotului național de paraclimbing. Muncește cât e ziua de lungă pentru a-i ajuta pe cei care sunt în situația lui să se descurce, să fie independenți. Și rezultatele vin!
La câțiva metri deasupra solului, Răzvan Nedu e în lumea lui. Își întinde mâinile și picioarele cu precizie spre prizele agățate de panou.
De jos pare un dans pe care el îl execută cu siguranță și oarecare lejeritate. Nicio mișcare nu trădează faptul că Răzvan vede doar unu la sută. Așa s-a născut acum 25 de ani.
”E din naștere. Deci nu pot spune că am pierdut mare lucru. Că nu știu ce am pierdut...".
Asta nu-l încurcă, ba din contră l-a ambiționat să depășească limite care pentru pentru mulți par de neatins.
Răzvan Nedu: ”M-am apucat de cățărări pentru că voiam să fac sport, cot la cot cu persoane fără dizabilități. Și încet încet am văzut că eu pot să mă cațăr la fel de bine ca orice om fără dizabilitate și mi-am dat seama că eu sunt un om normal”.
Răzvan este căpitanul lotului național de paraclimbing, a urcat pe podium la mai multe competiții internaționale, este antrenor de escaladă și mentor pentru sute de copii și adulți cu dizabilități. El îi ajută să se ridice, să meargă, să se bucure de viață.
Răzvan Nedu: ”Familia mea nu a știut să mă învețe să merg cu bastonul alb. Asta e o problemă a României în general. Persoanele cu dizabilități sunt tratate ca și cum sunt niște chestii care trebuie puse într-un bol de sticlă și protejate. Efectiv au avut aceeași concepție. Mi-am cumpărat singur baston alb, le-am închis telefonul în nas și am venit singur acasă”.
Locuiește cu familia într-o comună de lângă Capitală, mai are o soră care are și ea probleme cu vederea. Până la sala de antrenament trebuie să străbată jumătate de București.
Răzvan Nedu: ”Văd normal. Dar e normalul pentru mine în condițiile în care asta e de când mă știu. Cum normalul pentru mine atunci când scade lumina totul se face negru. Dar eu îmi văd de viață în continuare ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Nimic nu mă schimbă, nimic nu mă afectează”.
Drumul înseamnă autobuz, două metrouri plus câteva străzi de mers pe jos. În timp, și-a proiectat în minte trasee pe care le urmează și folosește la maximum atenția pentru a percepe obstacole și posibile pericole.
Răzvan Nedu: ”Uneori îmi iau ca repere gropi. Adică profit de faptul că orașul e așa de accidentat pentru a-l folosi în avantajul meu”.
La sala de antrenament e forfotă mare. Programul lui Răzvan începe de dimineață și se termină târziu în noapte. Anastasia este prima pe listă.
”Mâna stângă pe portocaliu, dublăm perfect. Bun! Sus, sus, sus, bun!”.
”Mi-am dat seama că pot să fac orice”
În România, 9 din 10 copii nevăzători nu ies din casă. Pentru că nu pot, pentru pentru că țara, societatea nu sunt pregătite să îi ajute. Asta încearcă Răzvan să repare.
Răzvan Nedu: ”După ce mi-am dat seama că pot să fac orice am decis să le arăt și altora și să le dau această încredere, ba poți să faci orice, trebuie doar să muncești și să aloci timp. Și asta e în viață, e pentru orice om”.
Aici e Climb Again, un centru în care mii de copii cu dizabilități au primit până acum ajutor, gratis. Povestea acestui loc începe de la Claudiu Miu, fost campion balcanic la escaladă, trecut printr-o boală gravă.
Când și-a revenit, a înțeles că trebuie să facă ceva pentru oamenii care suferă. El l-a descoperit pe Răzvan într-un liceu de nevăzători, acum câțiva ani și l-a învățat să se cațăre. De atunci sunt nedespărțiți.
Claudiu Miu, fondator Climb Again: ”Răzvan e foarte tare. Învățăm în fiecare zi de la el și descoperim de la el tot timpul și are un ritm de învățare fantastic. El tot ce vrea să învețe să facă, o face ca să dea mai departe. O face ca să fie de folos”.
El este Angelo, vine la antrenament din Buzău și e fanul lui Răzvan.
Angelo: ”Este un super om, de la care ai multe de învățat. Un om foarte de gașcă și super matinal. Păi, se trezește așa energic dimineața, are vibe-ul ăla bun”.
Antonio este student la Conservator. De câteva ori pe săptămână vine aici. Mama îi urmărește fiecare mișcare.
Mariana Andrei, mama lui Antonio: ”Minunat. E o terapie extraordinară pentru ei. E ceva super, mai ales că în general sunt marginalizați. Răzvan e super. Chiar e un lider, chiar le dă aripi”.
Climb Again e deschis pentru toată lumea. Persoanele fără dizabilități plătesc, iar cu banii strânși sunt ajutați cei cu probleme.
”Nu mai gândesc numai la dizabilitate, se gândesc doar la abilitate”
Răzvan și Claudiu merg prin cele 7 școli speciale pentru nevăzători din țară și antrenează copii.
”Răzvan Nedu: Îi provoc să își depășească niște frici și îi încurajez împărtășindu-le din experiența mea.
Reporter: În experiența ta ce e mai greu?
Răzvan Nedu: Cel mai greu e să ajuți pe cineva care nu și dorește ajutorul”.
În escaladă, îți pui viața în mâinile celui care stă la capătul corzii și te asigură. Chiar dacă nu le vede, Răzvan știe fiecare detaliu de pe panou, iar de acolo de jos te ghidează și să te face să simți că poți. Trebuie doar să vrei.
”De aia oamenii au încredere în mine ca instructor. Mă văd că sunt capabil să fac lucruri și nu se mai gândesc la dizabilitate, se gândesc doar la abilitate. Și potențialul ăsta îl au toți oamenii. Trebuie să muncești să îți creezi o abilitate. Și asta facem noi aici. Încurajăm oamenii să aibă încredere în ei și să încerce lucruri. O faceți bine. Bravo-batem pumnul...zici că am încercat eu să dau cu pumnul. Zici să îți arăt cum bați cuba nevăzătorii? Cum? Dă mâna. Și bați că acum știu unde ești”.
Hazul îi face să treacă peste multe. Vasile este medic stomatolog. În urma unui accident a rămas fără picioare.
”Îl avem pe Vasile, că de aia simt eu nevoia să facem fandări. Hai, Vasile... Hai, Vasile, că ai știut unde să te așezi”.
Vasile face parte din lotul național de paraclimbing. Acum se antrenează pentru campionatul mondial de anul viitor, când va reprezenta alături de echipă, sub conducerea lui Răzvan, România.
Vasile: ”E căpitanul. Un speacher foarte pozitiv și știe exact când să intervină, adică analizează tot și comportament și cum trebuie să îmbunătățim. Chiar foarte bun căpitan”.
”Hai, faceți cu mâna, să vă vadă toată țara”.
În această vară, împreună cu un coleg nevăzător, Răzvan a ajuns pe vârful Mont Blanc.
Răzvan Nedu: ”Mont Blanc a fost un mesaj puternic. Putem face orice trebuie, doar să visăm cât mai înalt. Nu trebuie să te lași bătut dacă o dată, de două, de 11 mii de ori vei întâlni piedici, te vei lovi de bariere. Trebuie doar să perseverezi. Asta e formula câștigătoare”.
În fiecare zi face antrenamente cu bastonul alb pentru a-i ajuta pe cei care nu văd să devină independenți, să se descurce, să nu mai depindă de cei din jur.
Din păcate, România nu-i vede pe acești oameni și îi uită abandonați într-o lume din care singuri nu reușesc să iasă.
Aici intervine Răzvan. La doar 25 de ani și-a înțeles menirea și dăruiește oamenilor din jur încredere, voie bună, ajutor.
În jurul lui s-a strâns o adevărată familie, care dovedește în orice clipă că imposibilul poate fi posibil iar acum se antrenează pentru a face România mândră de ei.
