Porturile României sunt ruinate. Navele nu acostează, iar turiştii le evită

De 20 de ani se tot vorbeşte despre construirea unui pod peste Dunăre, la Brăila sau Galaţi. Avantajele ar fi uriaşe, dar politicienii au blocat acest proiect, pentru că se scot bani frumoşi din transportul cu bacul peste Dunăre, acolo unde unii dintre ei sunt desigur acţionari.

Tulcea, poartă de intrare în Delta Dunării îi întâmpină pe turişti cu o imagine dezolantă. Iar la Crişan, oamenii îşi varsă fosele în Dunăre. 

Brăila. De aici şi până la vărsarea în mare, la Sulina, este Dunărea maritimă, cu şenal navigabil adânc pe care pot pătrunde navele mari. Portul Brăila e însă pustiu. Te întâmpină cu barje scufundate şi marinari care se uită curioşi de pe nave ruginite. Şi aceeaşi imagine încremenită este şi în Galaţi. În lipsa activităţii danele au fost acoperite de boscheţi. Din 20 şi ceva de macarale doar 2 lucrează.

Încarcă fier pe un vapor. Singurule vase care merg în Brăila şi Galaţi sunt bac-urile încărcate până la refuz cu pasageri. Pe mal cozile sunt interminabile. Sunt zile în care se aşteaptă ore bune pentru a trece de pe un mal pe altul. Copii, bătrâni stau în soarele torid pentru a trece peste Dunăre.

Traversarea Dunării e afacere de multe milioane de euro. 

Viorel Ştefan este unul dintre actionarii bacului din Galaţi. A fost parlamentar în mai multe mandate şi ministru de Finanţe în guvernul Grideanu. 

Viorel Ştefan, fost deputat PSD: Un pod trebuie să lege ceva de ceva. Atâta timp cât n-a fost un proiect mai amplu care să integreze şi construcţia unui pod. Idei au fost. În 2003 era discuţia să finanţeze chinezii proiectul. S-a renunţat la idee.

Din 2014 Uniunea ne-a pus la dispoziţie pentru zona Deltei mai bine de un miliar de euro. Jumătate din bani sunt destinaţi construirii podului peste Dunăre, dar până acum nu s-a întâmplat mare lucru şi cozile la bac rămân întinse pe sute de metri. Bani mulţi s-au investit în Galaţi dar degeaba. La marginea oraşului pe un câmp, primăria a cheltuit 4 milioane 5 sute de mii de euro pentru amenajarea unui parc industrial. Ideea era că firmele să primească terenul şi utilităţile de la primărie şi să se pună pe treabă.

Parcul industrial Galaţi se întinde pe 22 ha de teren cât vezi cu ochii. Hectare aşezate chiar la marginea Dunării. De când există acest loc aici n-a călcat nici măcar un investitor. Unul singur. Se alege praful.

Costică Voicu a fost directorul acestui loc ani la rând, plătit de primărie cu mai bine de o mie de euro pe lună. Clădirea ridicată pe două etaje se dărâmă. La 2 zile după întâlnirea noastră primarul Pucheanu l-a demis din funcţie pe directorul Voicu, dar parcul a rămas în acelaşi stadiu. L-am întrebat pe primar dacă navele de croazieră opresc în Galaţi.

Ionuţ Pucheanu, primar Galaţi: Acum dacă e să facem haz de necaz trebuie să recunosc că a oprit de vreo 2 ori aici la noi în port, dar din păcate pentru că au avut loc decesuri pe nave şi procedura e de aşa natură.

Primarul nici măcar nu ştie unde pot opri navele aici.

Acum edilul e pus pe fapte mari. Vrea să facă din oraş un punct de atracţie. Într-un an a făcut o grafică animată de 12 secunde. A costat 38 de mii de lei. Mai are nevoie acum de 80 de milioane de euro pentru amenajarea felezei, care în acest moment nu reprezintă o atracţie. Bani ar putea fi luaţi din fonduri europen,e dar faleză are mai mulţi proprietari, instituţii ale statului care nu sunt în stare să ajungă la o înţelegere. Altfel stau lucrurile în amonte. 

Portul din Tulcea. Poarta de intrare în Delta Dunării.

O poartă învechită. În acest loc nu s-a mai construit nimic de 27 de ani.

În port nu există un loc în care să poţi acosta. Toate spaţiile au fost închiriate şi la tot pasul eşti avertizat că n-ai voie să opreşti, iar dacă reuşeşti descoperi pe mal o lume încremenită într-un alt secol, cufundată într-o atmosferă dezolantă. Asfaltul e peticit, plin de gropi, şi peste tot vezi clădiri părăsite şi blocuri gri. Un rezultat al incompetenței şi nepăsării celor care au condus şi conduc acest loc. 

Anul trecut pe faleză, preşedintele consiliul judeţean, Horia Teodorescu, cel care conduce judeţul de mulţi ani venea cu explicaţii. Nu se putea face nimic pentru că locul avea mai mulţi proprietari, instituţii ale statului care scoteau bani de aici.

Horia Teodorescu, preşedinte CJ Tulcea: “Cam de unde sunt eu, în momentul de faţă până la dig, proprietar este Primăria Tulcea. De aici şi până la gard Consiliul Judeţean. Taluzul care intră în apă de la sfârşitul apei este APDMP Galaţi.”

Reporter: Nu cred.

Horia Teodorescu, preşedinte CJ Tulcea: Ba trebuie să credeţi că aşa este cum spun eu.

Prin urmare, într-un an, autorităţile s-au zbătut în birocraţie şi în acest loc nu s-a întâmplat nimic. Abia, acum faleză a trecut în administarea Consiliului Judeţean. În primăvară am prezentat o situaţia de-a dreptul revoltătoare tot din Tulcea. O bursă de pește, în care s-au cheltuit 5 milioane de euro şi care stătea nefolosită de mai bine de 2 ani. Dacă peştele s-ar tranzacţiona prin acest loc s-ar reduce braconajul şi evaziunea care este de zeci de milioane de euro pe an în Deltă. Dar nu se vrea. Bursa este în subordinea ministerului Agriculturii. Am fost în primăvară în biroul ministrului.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: “Nu trebuie să îmi spună ei că am şi văzut-o noaptea. M-am dus să o văd. Pentru că o aveam în obiectivul meu acolo. O analizez în această săptămâna cu cei responsabili şi iau măsurile care se impun.”

Măsuri nu s-au luat. Bursa e şi acum închisă. Înapoi la ministrul Agriculturii.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: “Am spus că pentru mine dată e exactă, iar misiunea de asemenea.”

Dar ministrul nu avea geantă la el. Aşa că nu se ştie când acest loc va funcţiona.

Ne punem pe Dunăre. Intrăm pe braţul Sulina, în Delta Dunării, un alt colţ de răi pe care natură ni l-a lăsat nou românilor moştenire. Din păcate şi de acest loc ne batem joc. 

Comuna Crişan.

Conform datelor de pe un panou ,în zonă există o staţie de tratare a apelor care a costat 3.378.433,2 fix. A fost gata în 2008. Staţia nu funcţionează. Există şi o staţie de sortare a gunoaielor. Şi ea e gata. Nu funcţionează.

După construirea canalizării n-au mai fost bani şi pentru branşamente aşa că instalaţiile au fost acoperite cu pământ şi beton.

În mal se văd conductele prin care localnicii îşi deversează fosele cu mizerie direct în Dunăre.

Reporter: Şi canalul unde se deversează?

Bărbat: Nu mă întrebaţi. Fiecare în grădina. În spatele grădinii.

Munteanu Ilie este primarul locului. N-a vrut să dea ochii cu noi.

Munteanu Ilie, Primar Crişan: Eu am închis-o într-adevăr, fără branşamente pentru că aşa a fost prevăzută în proiect

Reporter: Ştiaţi că nu are branşamente şi a fost acoperită?

Munteanu Ilie, Primar Crişan: Ştiam când am venit. Când am venit ea era făcută deja. 

Ajungem în Sulina. 

Şi acest loc te întâmpină cu umbra tristă a ceea ce a fost oraşul cândva. O întreagă industrie a funcţionat aici. S-a distrus. Pe mal clădiri de patrimoniu stau să cadă. Totul este gri şi trist. La marginea oraşului zace o nava tăiată în bucăţi. .

Pe mal singura clădire care mai aduce aminte de fală de odinioară a acestui loc este Palatul Comisiei Europene a Dunării de Jos. Comisia a funcţionat aici între 1856 şi 1938 şi reprezenta mai multe state europene. Aici veneau vapoare din toată lumea, se făcea comerţ şi foarte repede Sulina sfârşitului de secol IXX s-a transformat dintr-un sat amărât într-un oraş cosmopolit. Palatul este acum monument istoric şi în el funcţionează Administraţia Fluvială. Anul trecum am intrat aici cu directorul administraţiei, Vasile Chirilov.

Vasile Chirilov, director Administrația Fluvială: Chiar că un palat, dar a rămas o ruină.

Chirilov a reparat sala de conferințe. Gest care era să-l coste. Mai multe autorităţi ale statului, care ar fi trebuit să protejeze şi să repare clădirea, au venit peste el.

Vasile Chirilov, director Administrația Fluvială: Nu mi dă voie să repar. Bine sunt interese. Sunt numai firme autorizate de la ministerul Culturii şi trebuie să faci prin ei şi în loc să coste 2 lei costă 2 milioane

Clădirea se dărâmă. Acum, l-am reîntâlnit pe director în faţa clădirii.

Reporter: S-a mai întâmplat ceva?

Vasile Chirilov, director Administrația Fluvială: Tot la fel. Deci nu s-a întâmplat nimic

Împreună am intrat în Zona Liberă.

Nava Fortuna: Nava s-a scufundat acum câţiva ani şi a blocat intrarea în canalul Sulina. Anul trecut a fost scoasă şi adusă într-o altă zonă.

Vasile Chirilov, director Administraţia Fluvială: În momentul de faţă corpul navei a fost cumpărat de un SRL din România care doreşte să taie şi să exporte. Nu poate s-o taie şi să exporte deoarece nu primeşte autorizaţie de la Mediu şi trebuie să transporte nava în şantierul autorizat.

Şantier autorizat este peste Dunăre, dar costurile pentru mutarea navei sunt mai mare decât valoarea fierului aşa că nava rămâne.

Vasile Chirilov, director Administraţia Fluvială: Nava trebuie scoasă din Zona Liberă. Cineva ar trebui să o taie şi să exporte fierul. Se lovesc de faptul că nu le da voie să taie nava în zona asta: Rezervaţia Delta Dunării.

Sediul Rezervaţiei Biosfera Delta Dunării.

ARBDD. Ora 11 dimineaţă. O domnişoară se joacă pe telefon.

După 15 minute apare Geta Ivanov, inspector coordonator ARBDD, dar nu vrea să dea declaraţii întrucât la Tulcea există purtător de cuvânt.

Geta Ivanov, inspector coordonator ARBDD: Înţelegeţi că există acolo o fişă a postului şi fiecare are atribuţii. Doriţi să îmi depăşesc atribuţiile? Ştiţi cum se numeşte asta?

Reporter: Cum?

Geta Ivanov, inspector coordonator ARBDD: Abuz în serviciu.

I-am vorbit despre mormanul de fiare care stă sub nasul ARBDD-ului de un an de zile.

Reporter: Estetic e foarte urât.

Geta Ivanov, inspector coordonator ARBDD: E adevărat. Sunt multe lucruri inestetice în Ţară Românească. Să fim serioşi

Reporter: Unul în plus, ce mai contează...

Geta Ivanov, inspector coordonator ARBDD: Asta este.

Mălin Muşatescu este guvernatorul Biosferă Delta Dunării, numit în funcţie de guvenarea Grindeanu. A fost în vizită în acest loc cu o săptămână înainte şi cunoaşte situaţia.

Mălin Muşatescu, guvernatorul Biosferă Delta Dunării: Primăria trebuie să înainteze către noi o cerere prin care prezintă situaţia şi cere să rezolvăm cu fierătania aia de acolo. Noi facem o comisie aici care ia decizia. Ce vreţi să vă spun? Că o rezolvăm foarte rapid? Da, o rezolvăm.

Reporter: Din ce îmi spuneţi, totul ţine de o hârtie.

Mălin Muşatescu, guvernatorul Biosferă Delta Dunării: Absolut.

Cât timp am vorbit cu guvernatorul, inspectorul Ivanov şi-a schimbat garderoba şi s-a întors.

Angajată: Aveţi un permis de filmare în rezervaţie?

Reporter: Un permis de filmare? Nu ştiu ce e ăla.

Angajată: Pentru orice activitate economică...

Reporter: Am cumpărat bilet pentru barcă şi de turist.

Angajată: Nu. Este permis de activitate economică de filmare.

Reporter: E o activitate economică asta ce facem noi aici?

Angajată: Absolut.

Reporter: Nu am permis de filmare.

Angajată: În mod normal va trebuie un permis de filmare. Şi tot în mod normal neavându-l atrage după el sancţionarea.

Reporter: Sancţionaţi-mă. Cât e sancţiunea?

Angajată: Vă daţi seama că pe persoană juridică e destul de mare.

Reporter: Sancţionaţi PRO TV-ul. Adică eu vin şi vă semnalez aici o problemă pe care Dvs. nu o rezolvaţi de un an de zile şi îmi daţi amendă că am venit, nu?

Angajată: Vă informez că să ştiţi altă dată.

Pentru că suntem la prima abatere am fost iertaţi. Mergem la primărie. Între timp, guvernatorul s-a lămurit.

Mălin Muşatescu, guvernatorul Biosferă Delta Dunării: Avem 3 dosare

Reporter: Deci ele există

Mălin Muşatescu, guvernatorul Biosferă Delta Dunării: Sunt. Da, sigur că da.

Primarul e plecat la judeţ, iar locul e ţinut de viceprimarul Maria Bălan. Nu vrea însă să dea declaraţii pentru că nu se pricepe.

A rămas că mai târziu se întoarce primarul şi ne aşteaptă pentru declaraţii. Staţie pentru sortarea gunoiului s-a construit şi la Sulina. Nu funcţionează, iar gunoiul este aruncat pe fâşia îngustă dintre Dunăre şi Mare. Aici este Rezervaţia Biosferă Delta Dunării, un loc în care mediul trebuie protejat cu stricteţe. Mai mult, vom plăti Uniunii Europene amenzi uriaşe pentru că nu am închis la timp gropile de gunoi. Guvernatorul ştie situaţia.

Reporter: Amenzi aţi avut până acum?

Mălin Muşatescu, guvernatorul Biosferă Delta Dunării: Nu. N-am avut nicio constatare locală în treaba asta. Dar eu va rog să va duceţi să vedeţi e acelaşi lucru în toată Delta. E acelaşi lucru.

Revoltător este faptul că în Deltă s-au cheltuit 10 milioane 485 de mii de lei pentru construirea danelor de acostare. Aici ar trebui să ajungă vapoarele care preiau gunoiul de pe mal.

În mai multe comune din Deltă sunt construite astfel de locuri de ani buni. Până acum n-au fost niciodată folosite. M-am întors la primăria Sulina.

Reporter: Domnul primar s-a întors?

Angajată: Nu, n-a venit.

Reporter: Şi doamna vice?

Angajată: A avut program până la 2 şi toată lumea a plecat.

După îndelungi insistente am reuşit să-l prind la telefon pe primar.

Primar Sulina: Am stat până la 2. Am plecat. Mâine am festivităţi

Reporter: Doamna cu care am vorbit mi-a zis că nu sunteţi în primărie.

Primar Sulina: Dar nu sunt în primărie acum că am şi eu nişte obligaţii. Nu pot să stau.

I-am povestit despre gunoiul pe care primăria îl aruncă aiurea.

Primar Sulina: Eu nu ştiu în ce ţară locuiţi Dvs. dacă nu ştiţi problema gunoiului menajer din Ţara Românească. În ce ţară locuiţi? Haideţi că pierd timpul. Sunt ocupat cu altă discuţie.

Uniunea Europeană chiar începe de la Sulina. Aici este graniţa Europei.

Primarul nu ştie însă. Şi astfel de situaţii se găsesc la tot pasul pe toată Dunărea.

Avem autorităţi indiferente, politicieni iresponsabili, părtaşi la abateri care în alte părţi sunt pedepsite grav. La noi, nu.

Revoltător este faptul că despre aceste situaţii mai marii ţării ştiu. Dar cu aceeaşi iresponsabilitate condamnabilă nu fac nimic.

Răzvan Cuc este ministrul Transporturilor, Doina Pană este ministrul Apelor, liderul PSD, Liviu Dragnea pescuieşte pe malul fluviului, iar premierul Mihai Tudose este brăilean şi cunoaşte bine situaţia de pe Dunăre. Toţi aceşti oameni ar putea să facă ceva pentru Dunăre. Ba mai mult, sunt obligaţi prin fişa postului. 

După 2860 de kilometri, Dunărea se varsă în Mare şi formează unul dintre cele mai frumoase locuri din lume.

După o săptămână pe barcă am ajuns la Mare. A fost un drum lung care mi-a întărit încă o dată credința că avem o ţară tare frumoasă. Iar Dunărea este o comoară pe care noi românii ar trebui să o folosim şi s-o protejăm sau cel puţin să nu ne mai batem joc de ea.