Producătorii au venit cu struguri și carne friptă pe jar în Capitală.
În Piața Alba Iulia, pe Bulevardul Unirii și în Parcul IOR, cei care au ieșit la mișcare au făcut o pauză de degustare.
Pentru o friptură, o carafă de must proaspăt stors și o plăcintă cu dovleac sau cu prune, dacă le-a mai rămas loc.
Pastrama e rezultatul celei mai vechi metode de conservare. La români a ajuns pe filieră otomană. Turcii i-au învățat pe măcelarii din Țările Române să prepare „basturma”, iar ceva timp mai târziu breasla pastramagiilor a ajuns să trimită în Imperiu, prin portul Brăila, zeci de tone pe an de carne maturată de oaie, capră, gâscă și vită. În istoria modernă, imigranții evrei din România au dus rețeta peste Ocean.
Americanii au îndulcit-o cu zahăr brun. Și au numit-o „păstrămi”.
Mai nou, pastrama se face și din porc, și din pește, ca aperitiv.
”Este o pastramă de porc foarte bine condimentată, ținută la baiț două săptămâni, după care este pusă la fum din lemn de fag”.
Pentru că nu este un preparat de regim, pastrama are nevoie de puțin ajutor să alunece. Mustul stors din teasc sub ochii degustătorilor are încărcătura maximă de zaharuri și e încă pașnic...
”Alb un singur sortiment au, așa că a fost o alegere simplă, și roșu am luat ce-i mai aromat și mai dulce pentru soția, să guste și ea”.
.webp)
