Medicina evoluează, România rămâne în urmă. Pacienții cu cancer dau în judecată statul pentru a avea dreptul la viață
Medicina evoluează rapid, însă pacienții români cad victime birocrației și indiferenței. Tratamentele inovative necesare pacienților cu cancer sunt aprobate cu întârziere și mulți bolnavi ajung să dea statul în judecată pentru a obține dreptul la viață.
Alții se mută în străinătate, acolo unde primesc gratuit medicamente care la noi încă nu sunt decontate. Decontarea terapiilor noi apare în principal din cauza lipsei de finanțare.
Ada a fost diagnosticată cu glioblastom, o formă gravă de cancer de creier. S-a mutat în Austria pentru a primi gratuit tratamentul.
Ada Cuciuc, pacientă: „Am fost imobilizată în scaun cu rotile în primele trei săptămâni din decembrie și în momentul în care am început să fac acest tratament de chimioterapie, mi-am revenit în două săptămâni. În România nu se găsesc și nu sunt decontate”.
În țară, sute de pacienți dau statul în judecată pentru a primi tratamentul compensat sau gratuit. Este și cazul lui Alexandru, care a luptat pentru mama lui. Femeia suferă de o formă gravă de cancer la sân. Luni de zile a plătit mii de euro pentru medicamente.
Alexandru Damian, fiu pacientă: „Am făcut o lungă perioadă naveta București - Budapesta pentru a procura medicamentele contra cost. Am reușit să câștigăm două procese în primă fază, pentru decontarea tratamentului”.
Adrian Udea, medic oncolog: „Cum o să le explicăm pacienților: 'Știți, noi vă facem o investigație, dar care nu va fi urmată și de un tratament decât dacă vi-l plătiți singuri'”.
Pe de o parte, pacienții vorbesc de medicamente care nu au autorizație de punere pe piață în România, pe de alta, de cele care sunt aprobate doar pentru anumite boli. Autoritățile spun că, de cele mai multe ori, producătorii nu cer aceste autorizații pentru că nu obțin profituri mari.
Medicamentele sunt decontate pentru indicațiile din prospect. Sunt situații în care studiile clinice arată că o doctorie poate fi eficientă și în cazul altor afecțiuni decât cele pentru care a fost inițial aprobată. Medicii o pot recomanda și se numește prescriere „off-label”. Problema este că, de cele mai multe ori, pacientul trebuie să își plătească tratamentul.
Răzvan Prisada, președinte ANMDM: „În țările în care este legiferat, fac apel la o comisie de specialiști care analizează de la caz la caz utilizarea anumitor molecule pentru anumiți pacienți pentru alte indicații decât cele pentru care molecula respectivă posedă autorizație de punere pe piață”.
Deși Agenția Națională a Medicamentului aprobă mult mai rapid tratamentele noi, lucrurile se blochează când vine vorba de compensare.
Raluca Moldovan-Colcieri, avocat specializat în Dreptul Medical: „Spre deosebire de alte state, la noi, ca și în orice alte domenii există un formalism exagerat pentru că sunt niște proceduri foarte lungi, care durează foarte mult”.
La nivel european se discută inclusiv de obligativitatea ca, în maximum doi ani de la apariția unui medicament nou, acesta să fie accesibil tuturor pacienților, indiferent din țara din care fac parte.
